UE solicită liberalizarea preţului la gaze naturale, astfel încât preţul gazului obţinut din producţia internă să se alinieze la nivelul preţului de import. Imediat după anunţ, surse guvernamentale au negat că această scumpire se va produce acum.
Totuşi, tot mai multe voci susţin că această decizie este inevitabilă şi că ea va avea loc în cursul acestui an. L-am întrebat pe deputatul clujean Adrian Gurzău, unul dintre politicienii care de o vreme încoace, neagă corectitudinea modului în care a fost stabilit preţul gazelor naturale la consumator, ce se mai discută în chestiunea preţului gazelor şi la ce trebuie să ne aşteptăm în continuare.
Reporter: După aceste discuţii, va creşte preţului gazelor naturale?
Adrian Gurzău: Dacă Guvernul se va lăsa învins de presiunile Uniunii Europene, da, vom avea o creştere a preţului, în virtutea liberalizării de care vorbesc oficialii europeni. Eu aş spune însă că nu trebuie să ne panicăm atât de repede: îl văd pe premierul Boc capabil să reziste la aceste presiuni.
Rep: Dar de ce ar trebui liberalizat preţul la gaze, aşa cum solicită UE?
A.G. : Am căutat şi eu să înţeleg de ce trebuie să facem acest lucru, în condiţiile în care aproximativ 75% din gazele consumate de noi sunt de producţie internă. Acest lucru ne permite ca, făcând o medie ponderată între cele două resurse de gaz, să păstrăm un preţ rezonabil pentru consumul intern şi, mai mult, să nu depindem în totalitate de umorile furnizorilor străini. Iar rezervele proprii ne-ar permite să ne asigurăm consumul naţional de gaz exclusiv din resurse proprii pe o perioadă de aproximativ zece ani, ceea ce nu-i de ici-colo. În aceste condiţii, având acest avantaj - "competitiv", dacă vreți - în faţa unor mari ţări europene, UE ne cere să ne aliniem la preţul european, din motive de "etică" a consumului.
Rep: Şi nu ar trebui să acceptăm această solicitare europeană?
A.G. : Depinde din ce perspectivă vreţi să privim acest lucru. Europa ne arată cu degetul ca fiind amărâţiii familiei. Şi nu putem nega acest lucru. Dar, pe de altă parte, ce ne propune UE? Să renunţăm la avantajul oferit de resursele proprii şi să creştem preţul gazelor până la nivelul la care s-ar alinia la media UE, deşi Tratatul de aderare nu prevede aşa ceva, în mod explicit. Dar cei care ne cer acum acest lucru, se fac că nu observă că au de-a face cu săracii familiei. Pentru că, în privinţa veniturilor populaţiei, suntem în coada listei. Şi atunci, cum ar trebui să răspundem?
Rep: Dar, în condiţiile în care Guvernul Boc refuză să se conformeze, riscăm deschiderea unei proceduri de infringement...
A.G. : Procedura poate fi demarată pentru încălcarea directivelor privind eficien'a energetică. Sunt de acord că nu putem merge împotriva cursului european. Însă, ca cetă'ean al României şi al Europei, apreciez faptul că suntem europeni, mă bucur de deschiderea oferită de o uniune de state civilizate, dar mă şi întreb în ce măsură putem avea, în Uniune, şi noi o viaţă civilizată. Şi acestea nu sunt chestiuni de paradă. Să discutăm pe cifre! Conform ultimelor statistici EUROSTAT, preţul gazului exprimat în valori convenţionale ale puterii de cumpărare este mai mare în România (14,81) decât în Franţa (13,25), Marea Britanie (13,01) şi Luxemburg (11,42). Observaţi că ne comparăm cu câteva dintre cele mai bogate state din Uniune şi, totuşi, noi plătim deja mai mult!
Rep: Argumentele dumneavoastră sunt de natură socială: aţi putea fi suspectat de interese politicianiste.
A.G. : Evident că, în calitate de politician, mă aştept să fiu suspectat de politicianism, însă argumentele mele au la bază fapte şi date, nu sentimente sau promisiuni. Sunt probleme de ordin social, dar cu o componentă tehnică specifică foarte neplăcută. Noi ne încălzim casele cu gaz, dar jumătate din căldură se pierde prin pereţi şi ferestre din cauza clădirilor vechi şi prost întreţinute. Programul de reabilitare termică a locuinţelor nu a fost finalizat nici pe departe, aşa că nu ne rămâne decât să compensăm pierderile din timpul iernii printr-un preţ controlat al energiei. Eu înţeleg raţionamentul UE, el vizează raţionalizarea energetică, însă, repet, nu cred că este cea mai potrivită măsură în cazul nostru. Consumul de gaze al populaţiei a scăzut – în condiţiile de criză – şi fără o scumpire a facturii, aşa că, din perspectiva aceasta, nu cred că momentan se simte nevoia unei asemenea "raţionalizări". De aceea, opinia mea este că interesul nostru ne cere ca, mai întâi, România să-şi rezolve problemele de eficientizare tehnică a consumului de energiei şi abia apoi cele de ordin comercial.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M