Cercetările anterioare pe această temă au sugerat că sunetul este din punct de vedere acustic similar cu apelul de avertizarare al unui primat. Teoria a fost demontată în momentul în care maimuţele au răspuns la anumite sunete pe care omul nu le-a perceput.
Cel mai recent studiu, realizat de doi muzicologi, a analizat sunetele care stârneau reacţii similare: creta pe gresie, scârţâitul polistirenului, o furculiţă frecată de o farfurie şi zgomotul unghiilor pe o tablă.
O parte dintre participanţi au fost informaţi exact despre sursa sunetelor, iar alţii au primit informaţia că este vorba de o compoziţie muzicală contemporană. Li s-a cerut să spună care sunt cele mai enervante sunete şi au fost monitorizate reacţiile fizice, cum ar fi bătăile inimii, presiunea sângelui, scrie wired.com.
Pe lângă reacţiile fizice înregistrate, o puternică componentă psihologică a fost remarcată. Subiecţii studiului care ştiau că este vorba despre zgomotul unghiilor pe tastatură au spus că este mult mai neplăcut decât cei care ştiau că este vorba de o compoziţie muzicală.
Chiar şi în cazul celor care ştiau că sunetul provine de la muzică s-au înregistrat reacţii fizice.
Reacţiile fizice sunt determinate de forma canalului auditiv uman care, conform unor studii, s-a demonstrat că amplifică frecvenţele de la 2000 la 4000 de hertzi.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M