Ion Iliescu împlineşte 80 de ani peste o lună / Foto: Grup RC

"Iliescu a avut un discurs bun, spun mulţi din cei care s-au uitat la TV sau au fost prezenţi. Da, bătrânul a spus aceleaşi lucruri pe care le-am auzit în ultimii 10 ani, când a ridicat de fiecare dată în picioare Consiliul Naţional. Eşti trădătorul cel mai abject dacă observi că şi capitalismul de cumetrie şi îndepărtarea de ideal s-au făcut sub atenta oblăduire a Domnului Ion Iliescu. A fugărit pe cineva pentru corupţie? Nu, poate în afara lui Adrian Nastase, pe care l-a ştampilat ca atare prin colaboratorul lui Ioan Talpeş. Un răuvoitor ca mine poate observa că Iliescu nu a refuzat nicio funcţie, nici măcar transformarea funcţiei de Preşedinte de Onoare în prezenţă executivă la toate şedinţele. La funcţii spune mereu că poate renunţa oricând, dar niciodată nu a spus renunţ, de azi încolo nu mai vreau. L-am văzut de multe ori plecând spre uşă şi spunând că ar putea să ne părăsească, dar totdeauna au sărit unii să-l aducă înapoi, iar într-un anumit moment, când nu a fost nimeni rapid să-l oprească, s-a întors singur peste vreo oră", scrie Vasile Dâncu pe blog.

Fostul ministru al Informaţiilor Publice a comentat şi reacţia sălii la discursul lui Iliescu: "După această indignare simbolică, lumea se ridică în picioare şi aplaudă şi totul revine la normal. Oamenii din sală s-au obişnuit, îşi trag cu ochiul, îl laudă pe moşu' pentru vitalitate, unii clevetesc, se bucură că mai au acest apostol printre ei. Sunt fericiţi, în schimb, pentru că ştiu că nu vor fi puşi niciodată, de către nimeni, să facă ceea ce a zis Iliescu. Înţeleg că este o indignare ritualică, ca şi cele de pe vremea PCR, de la orele de învăţământ politic. Unul borborosea nişte cuvinte din Scânteia şi apoi toţi plecau la bere fericiţi că au scăpat din producţie câteva ore. Am observat de mai multe ori acest gen de solidaritate cu discursul ţintit iliescian, discurs pe care şi Năstase l-a acuzat voalat de excesivă marketizare. Nu lasă nicio urmă, nici măcar pe discursul lui Iliescu din şedinţa care urmează. Dar studierea reacţiei delegaţilor este o experienţă fantastică, poţi vedea o dedublare exemplară. La un Consiliu Naţional de dinainte de a pierde Iliescu, el a spus acelaşi lucru şi a fost aplaudat în picioare, apoi 70% din delegaţi l-au votat pe Geoană, la fel în 2006 când Iliescu l-a susţinut pe Oprescu."

"E adevărat, Iliescu este privit cu cinism ca o resursă, este tratat nu ca o relicvă, îmi cer scuze, ci ca şi sfintele moaşte. Oamenii se bucură când aud melodia lui Iliescu, este un semn că nu s-a schimbat nimic, că mediul este previzibil. Dacă l-ar respecta cu adevărat pe Iliescu, de ce nu încearcă să participe la o reformă veritabilă care să transforme PSD într-un partid de stânga modern. Oare nu asta vrea Domnu Iliescu? Să simtă ei, adulatorii, cel mai bine ce vrea şefu, adică nimic, doar adrenalina puterii?"