Destinul profesorului Dan Enescu are pe radiografie zeci de mii de inimi de copii. Iar el, profesorul, pare că respiră prin inima lor. Şi respiră, aici, în România asta modestă, fără pretenţii şi fără confort. "Nici nu mi-a trecut prin cap, ştiam că e nevoie de mine aici, fiecare în viaţă are un destin, eu ştiu sigur că destinul meu în viaţă e să fac ceva pentru copiii aştia", a declarat doctorul Dan Enescu.
După accidentul de la Giuleşti, copiii cărora nu le dădea nimeni nicio şansă de supravieţuire au ajuns pe masa profesorului. Aveau fiecare un kg. Au plecat după câteva săptămâni, la greutatea normală de 6 kg.
"Anul acesta am simţit că această naţiune care dă senzaţia că se rispipeşte a avut un moment la accidentul de la Giuleşti. Toată lumea şi-a ţinut respiraţia în aceeaşi clipă. Aici suntem pe front", adeclarat profesorul
Profesorul spune că ar fi putut pleca din ţară de câteva ori pe zi, dac-ar fi vrut. Dar are nişte prietenii mici care-l trag de mânecă şi-i spun "salvaţi-mă, vreau să trăiesc"
Răsplata profesorului Dan Enescu nu vine pe card şi nici în plic. Dacă i-ai întoarce buzunarele pe dos, ar cădea poze cu copii sau maimuţoi de pluş
300.000 de copiii trec anual pe la spitalul Grigore Alexandrescu. Adică 10% din copiii României. "Să promiţi ceva şi să nu poţi să-ţi ţii promisiunea e îngrozitor când lucrezi cu copii lucrezi cu un material pur, adevărat", a mai spus doctorul.
Dan Enescu le-a făcut românilor o urare: "La mulţi poporului român, părinţilor pe care îi rog să aibă grijă de copiii lor, pentru că noi lucrăm pentru secunda în care ei nu sunt atenţi".
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M