Din punct de vedere seismic România reprezintă un caz unic în lume: cutremurele de peste 7 grade pe scara Richter care au epicentrul în Vrancea afectează circa 50% din teritoriu şi circa 60% din populaţie, Bucureştiul făcând şi el parte din zona afectată. Cutremurul din 1977 nu a fost însă cel mai puternic. El este cel de-al patrulea ca tărie între cutremurele din ultimii 200 de ani.

În România au fost 6 cutremure de peste 7 grade pe scara Richter în ultimii 200 de ani.

Se presupune că cel mai puternic a fost cel din 26 octombrie 1802, ora 10:55, cu o magnitudine de 7,9 grade pe scara Richter. Zonele urbane din acea vreme erau puţine şi destul de primitive, astfel încât pagubele au fost minore. Clădirile afectate în urma acestui cutremur au fost bisericile şi mănăstirile, singurele mai impunătoare în epocă. Atunci s-a prăbuşit Turnul Colţei din Capitală.

A urmat un cutremur de magnitudine 7,1 în ziua de 6 octombrie 1908 la ora 21:40.

Al treilea cutremur ca tărie, de 7,5 grade pe scara Richter, a avut loc la 23 ianuarie 1938 la ora 18:45.

Cel de-al doilea cutremur ca tărie a avut loc în 1940 la 10 noiembrie la ora 1 şi 39 de minute noaptea. Acesta a fost înregistrat cu 7,7 grade pe scara Richter. Atunci s-a prăbuşit blocul Carlton, reper a Bucureştiului interbelic, cea mai înaltă construcţie din epocă, aflată la intersecţia Străzii Regale cu bulevardul Bălcescu, pe atunci Brătianu. Contemporanii spun că dintre cele aproximativ 500 de persoane aflate în clădire nu a scăpat nimeni.

Printre cei care au murit se afla şi I. Vasilache, compozitor şi cântăreţ la modă, care formase celebrul cuplu de comici muzicali Stroe şi Vasilache. Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici îşi aminteşte că legionarii, organizaţi în echipe au făcut atunci imense eforturi de degajare a dărâmăturilor.

A urmat cutremurul din 1977 şi apoi un alt cutremur de peste 7 grade pe scara Richter la 30 august 1986, care nu a făcut prea multe pagube.

Pentru România timpul de avertizare a unui cutremur este de 25-30 de secunde, relativ scurt dacă ţinem cont de cel de care beneficiază Mexico City: circa 60 de secunde. Este însă suficient pentru întreruperea activităţilor periculoase: a reactoarelor nucleare, producţiei de apă grea, combinatelor chimice, gazelor, electricităţii şi apei.
La trenuri şi la metrou decuplarea alimentarii cu energie electrică e suficientă pentru oprirea garniturilor.