În 2006, Ungaria s-a confruntat cu primele revolte sociale de proporţii din istoria ei postcomunistă. Totul a început cu difuzarea de către postul naţional de radio a unei înregistrări în care premierul de atunci, Ferencz Gyurcsany, recunoştea în faţa colegilor săi socialişti că tot ce s-a spus în campania electorală a fost o farsă.
"Evident, am minţit încontinuu în ultimii doi ani. Era de-a dreptul clar că ceea ce spunem nu este adevărul", spunea Gyurcsany, într-un discurs de 25 de minute presărat cu sudalme şi vulgarităţi. "Nu putem numi nici o altă măsură importantă a guvernului de care să fim mândri, în afară de faptul că în cele din urmă am reuşit să redresăm guvernul de pe marginea prăpastiei”.
În acelaşi discurs, premierul de la Budapesta explica de ce socialiştii trebuie să se pună pe reforme serioase: “Nu prea avem variante. Nu sunt, pentru că am facut-o de oaie. Şi nu puţin, ci mult. Nici o ţară europeană nu a făcut ceva la fel de tâmpit ca şi noi”. Prin “am făcut-o de oaie”, Gyurcsany se referea la politicile fiscale din mandatul anterior al socialiştilor care au generat un deficit bugetar imens despre care guvernanţii nu au suflat o vorbă publicului alegător.
Ne mutăm în România, mai 2010. Deficitul bugetar se duce spre 8%, iar guvernul încearcă să-l menţină în parametrii conveniţi cu FMI, adică la 6,8%. Pentru asta, anunţă măsuri de austritate drastice care lovesc aproape fără discriminare în angajaţii sectorului public.
Că prin vistieria guvernului bate vântul se ştia, şi nu de azi sau ieri. Dar într-un an electoral, nimănui de la guvernare nu-i folosea să dea astfel de veşti. Primul care a reunoscut-o verde-n faţă, a fost şeful Transporturilor, Radu Berceanu, duminică, în direct la Realitatea TV. “Nu neapărat că v-am minţit, dar nu neapărat politicienii au dorit să arate chiar toate feţele situaţiei, aşa cum a evoluat ea”, a spus Berceanu, referindu-se la situaţia economică delicată în care se află România. Ministrul Transporturilor a continuat apoi explicând că e o “minciună prin omisiune”.
Două zile mai târziu, în Parlament, în apărarea planului de austeritate, şeful Finanţelor a dat şi el o probă de sinceritate. “Era foarte uşor să minţim în continuare”, a spus Sebastian Vlădescu explicând de de guvernul a decis impunerea bruscă a austerităţii. “Din poziţia de ministru al Finanţelor, vă spun că am fi putut să minţim vreo şase luni, am fi putut să ne mai împrumutăm vreo şase luni, am fi putut să aranjăm un acord cu FMI care să ne mai dea şase luni şi am fi aşteptat să vedem ce se întâmplă”. Din poziţia lui de şef al Finanţelor, Vlădescu a lăsat să se înţeleagă că minciuna e o practică guvernamentală, dar că situaţia curentă e într-atât de proastă încât ocultarea realităţilor economice nu mai merge.
Faptele sunt foarte similare. Guvernanţii maghiari au scăpat bugetul din mână în 2005-2006, dar au pus batista pe ţambal de dragul câştigării alegerilor. Guvernanţii români au uitat şi ei de sinceritatea faţă de alegători şi, până la începutul anului 2010, lăsau chiar de înţeles că România nu e chiar în drumul crizei şi că bugetul e sănătos. Apoi, contextul a făcut ca muşamalizările să nu mai poată fi ascunse. Până aici, totul se potriveşte. Ce diferă între cazul românesc şi cel maghiar este reacţia cetăţenilor la vestea că guvernanţii i-au luat de proşti.
Imediat după ce declaraţia lui Gyurcsany a fost difuzată la radio într-o duminică seara, pe data de 16 septembrie, 2.000 de maghiari s-au adunat în faţa Parlamentului cerând, paşnic, demisia guvernului. A doua zi, numărul manifestanţilor s-a multiplicat de 20 de ori, iar sloganul “Gyurcsany takarodj” (Gyurcsany, cară-te!) devenea imn de stradă în Budapesta şi în celelalte oraşe. Era pentru prima dată în 17 ani când maghiarii ieşeau în stradă în număr atât de mare. Demonstraţiile au devenit violente pe fondul influenţei militanţilor de extremă-dreapta, aşa că protestele s-au transformat, în Budapesta, timp de trei zile consecutiv, în revolte pe care autorităţile le-au înăbuşit mobilizând efective copleşitoare de poliţişti. Mitingurile de protest au continuat, în fiecare zi, în capitala Ungariei pânâ la sfârşitul lunii octombrie, iar în alte oraşe, săptămânal, până în iarnă.
Până în prezent, românii nu au reacţionat la dezvăluirea că guvernanţii nu le-au oferit o imagine onestă cu privire la perspectivele economice. Apatia politică a românilor s-a văzut la cele două încercări de protest împotriva tăierilor salariale: un miting-carnaval cu 30.000 de oameni în Piaţa Victoriei şi o grevă generală a sectorului public la care nu s-a înghesuit mai nimeni. Sociologul Alfred Bulai anticipează însă că din toamnă, când reducerile salariale suferite de bugetari se vor face simţite, mişcările sociale vor fi şi în România din ce în ce mai ample.
Lui Gyurcsany i-au luat trei ani până să demisioneze; a făcut-o când criza globală a trimis în corzi economia maghiară. Succesorul său, Gordon Bajnai, un independent susţinut de socialişti a impus reforme ale sistemului fiscal şi, în 2010, Ungaria a ajuns să raporteze plus economic. Cu toate acestea, imaginea socialiştilor tarată de Gyurcsany n-a mai putut fi apretată. Confirmând prăbuşirea pe care o prevesteau sondajele încă din 2006, socialiştii au pierdut ruşinos alegerile din 2010 în faţa Fidesz-ului lui Viktor Orban, care se bucură de o majoritate parlamentară absolută de două treimi. Alegerile parlamentare din România vor avea loc în 2012.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M