Cleptomania editorială e o boală veche a lu’ conu’ Dinu. Acum câţiva ani, când nu era încă miliardar, dar era milionar sadea, Dinu Patriciu a simţit că-i lipseşte ceva. Îi lipsea, se vede treaba, o carte care să-i poarte semnătura pe copertă. Aşa că a făcut rost de ea, a semnat-o şi s-a instalat în plăcerile demnităţii de autor.
Cartea însă fusese deja scrisă de nişte americani. Atunci, Academia Caţavencu a dat plagiatul în vileag şi l-a iertat pe infractor, cu condiţia să nu mai facă. Ţi-ai găsit! Nici n-au trecut bine 12 ani şi impostura l-a împins iar din spate. Nu se ştie cu exactitate câte texte şi câţi autori o fi copiat Dinu Patriciu în toţi anii ăştia, dar peste una dintre victime am dat, întâmplător, zilele trecute. V-o oferim în deschidere, ca aperitiv. Apoi, pentru ca istoria să nu omită vreun detaliu din întregul cultural numit Dinu Patriciu, vă invităm să-i savuraţi şi hoţia de tinereţe.
Citeţşte mai mult în Caţavencu
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M