Cum îţi dai seama din timp că eşti pe lista neagră a concedierilor

Vezi dacă ţi-ai atins obiectivele. Primul indiciu pentru un angajat cu privire la riscul de a fi concediat este neîndeplinirea obiectivelor fixate de angajator. Ca angajat, trebuie să îţi cunoşti în primul rând obiectivele - ce vrea angajatorul de la tine pentru următoarea perioadă (6 luni sau 1 an). "Periodic, trebuie verificat dacă firma este mulţumită de îndeplinirea obiectivelor. Dacă aceste obiective personale nu sunt atinse, din diverse motive, atunci angajatul poate să se simtă în pericol", spune Aura Cadiş, managing consultant în cadrul firmei Horváth & Partners. Potrivit consultantului, aceste obiective ar trebui să fie cât mai concrete, clare şi transparente, atât pentru angajat cât şi pentru angajator.

Verifică stabilitatea financiară a firmei. Un al doilea capitol de indicii este cel referitor la obiectivele companiei în piaţă (obiective referitoare la cifra de afaceri, cotă de piaţă etc). " Comparaţia între planurile firmei şi cifrele realizate este indicatorul clar asupra stabilităţii companiei şi implicit asupra pericolului de reducere a personalului", explică Aura Cadiş.

Interesează-te dacă există un program de reducere de costuri în firmă. Dacă intern există un program de reducere a costurilor (ceea ce de multe ori poate însemna reducerea costurilor fără cresterea sau menţinerea productivităţii), riscurile privitoare la pierderea jobului sunt evident mai mari. Informaţiile cu privire la acest aspect pot fi obţinute indirect, de la colegi, nu trebuie să-ţi întrebi neapărat şeful.

Fii atent la schimbarea de atitudine a şefului. O parte dintre consultanţii în resurse umane recomandă să fii atent la schimbarea de atitudine a şefului direct. Acesta este de regulă omul care ia decizia cu privire la plecarea ta. În orice caz, este una dintre persoanele care află printre primii dacă urmează să fii sau nu pus pe lista concediaţilor. “Dacă urmează să fii concediat, va exista o schimbare vizibilă de atitudine din partea şefului: nu ţi se mai cere părerea, ţi se dau mult mai puţine sarcini decât de obicei şi nu mai eşti atenţionat sau pedepsit dacă faci o tâmpenie, pe ideea "oricum pleacă", spune George Butunoiu, unul dintre cei mai cunoscuţi headhunteri din România.

Încearcă să devii indispensabil. “Cred că în această perioadă orice angajat trebuie să-şi pună o singură întrebare: Sunt indispensabil sau nu pentru firmă sau pentru şeful meu?", arată Alexandru Talmazan, managing partner al firmei Wrightson România. Potrivit acestuia, fiecare ar trebui să-şi analizeze propria fişă de post şi să vadă dacă aceasta are vreun element care să-l facă pe respectivul angajat atât de necesar, prin prisma a ceea ce face efectiv sau prin aportul de experienţă către alţi angajaţi, încât să dea senzaţia că este de neînlocuit. “Până acum era suficient să fii de folos, util, disciplinat. În momentul actual tot ceea ce nu este vital este dispensabil, chiar dacă asta înseamnă incărcarea celor care vor rămâne în organizaţie şi care, tocmai din cauza mediului de business actual, nu vor protesta”, explică Talmazan.

Dacă te gândeşti prea mult la concediere, te pui singur pe lista neagră. Psihologii sunt de părere că, dacă ne gândim la anumite aspecte ca indicatori ai concedierii, atunci ne vom comporta ca şi cum concedierea noastră este sigură: transmitem în jur o senzaţie de nesiguranţă, nu ne mai concentrăm pe ce avem de făcut şi nu ne îndeplinim sarcinile cum trebuie. În acest fel, comportamentele noastre vor crea premisele concedierii şi profeţia făcută de noi inconştient se autoîndeplineşte. “Fiecare îşi reprezintă în felul lui scenariul unei potenţiale concedieri, iar acest lucru conduce la ceea ce se numeşte "self-fulfilling prophecy" sau profeţia care se autoîmplineşte”, spune Bogdana Bursuc, psiholog clinician în cadrul Mind Institute. Potrivit acesteia, este greşit să te gândeşti la scenariul concedierii este setare a minţii cu efecte negative.

Numărul românilor care au intrat în şomaj în 2009 prin disponibilizări curente de personal a fost de cinci ori mai mare decât cel al concediaţilor colectiv  – 375.000 de persoane, faţă de 72.000. De la începutul crizei economice, numărul salariaţilor din România a scăzut cu 530.000 de persoane, cea mai mare parte dintre aceştia fiind concediaţi.