Demeter Andras, consilier la Ministerul Culturii/sursa:www.fnt.ro

Societatea Academică Română (Societatea Academică Română) împreună cu Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional (MCPN) au încercat, joi, să adune laolaltă  părţile implicate în finanţarea culturală, pentru a dezbate care ar fi cele mai eficiente mecanisme în alocarea banilor publici pentru cultură. Iniţiatorii dezbaterii şi moderatorii ei au fost Sorin Ioniţă, director de cercetare la SAR şi Demeter Andras, consilier la MCPN; lor li s-a adăugat publicistul Tudor Octavian.

Invitat de onoare a fost anunţat Ministrul Culturii, Kelemen Hunor, care nu a onorat invitaţia. Au participat oficiali din minister, primari şi presedinţi de consilii judeţene, directori de instituţii culturale centrale şi locale, artişti, ONG-uri şi presă.

Ce poate face un politician ales care trebuie să împartă bugetul între 15-20 de sectoare (salubrizare, RADET ş.a.) dintre care doar unul cultural? Ce criterii de performanţă să pretindă? Cine stabileşte (şi cum) indicatorii de succes în cultură şi pe câte nivele ar trebui să fie ei? Autoritatea locală nu ar trebui confundată cu cea competentă în variile segmente culturale. Cum se reconstruieşte o putere de decizie obiectivă şi specializată, la nivel local? Acestea au fost câteva dintre problematizările cele mai acute. Formularea lor şi afirmarea în spaţiul public îşi are doza de importanţa.

Participanţii au încercat lămurirea implicaţiilor procesului de descentralizare şi riscurile inerente. Descentralizarea unui teatru de provincie presupune ca alocarea fondurilor să fie decisă de Consiliul Judeţean. Pe  ce criterii? Cine are competenţa să decidă? Cum se poate lupta împotriva riscurilor de tipul transformării unei instituţii de cultură în spaţiu imobiliar? Sau a deciziilor de finanţare bazate pe nepotisme sau pur şi simplu politizate?

Primăria Târgovişte şi Consiliul Judeţean Dâmboviţa au comandat, de exemplu, un studiu strategic de câteva mii de euro,  pentru a indica consumul cultural. Acesta a fost realizat de "un centru de studii şi cercetare al MCPN şi o asociaţie care a audiat Opera şi Filarmonica", au precizat oficialii adiministraţiei locale. Astfel, dacă localnicii îşi doresc în număr mare muzică în aer liber, asta vor primi, la fel fonduri pentru teatru se vor aloca în măsura interesului, mai scăzut.

Un astfel de algoritm înţelege cultura ca marfă, business şi statistică, pe principiul strict de cerere/ofertă.

"Dacă vindem biletele la spectacolul în aer liber anul acesta şi dăm localnicilor ce ni s-a cerut, reuşim ca în anul următor să alocăm mai mult pentru teatru, să aducem oamenii în interiorul instituţiilor de cultură". Cam aşa gândeşte primarul oraşului Târgovişte.

"Teatrul nu ar trebui să nu mai existe doar pentru că lumea nu vine în număr mare", a declarat regizorul Victor Ioan Frunză.

"Dar poate vine în număr mic din pricina ofertei proaste", a completat Bogdan Georgescu, reprezentant al independenţilor, iniţiator al Ofensivei generozităţii.

"Cultura de nişă şi diversitatea nu ar trebui ignorate, aici incluzând aspecte ale culturii contemporane", au declarat reprezentanţi ai ONG-urilor sau jurnalişti culturali. "Dacă aş fi un puşti din Târgovişte şi tot ce capăt e Gheorghe Zamfir sau mai ştiu eu ce brand cultural de tipul Opera din Viena, şi sub nici o form[ un concert punk de la MNAC, mă sinucid" a declarat jurnalistul şi criticul literar Costi Rogozanu. Cultura înaltă nu trebuie să concureze pe aceiaşi bani cu cea populară sau cea de nişă, au declarat alţi reprezentanţi de ONG, "segmentarea bugetului e soluţia", a conchis tânărul Bogdan Georgescu.

S-au pus întrebări, s-au afirmat lucruri importante pentru fiecare parte, eficienţa unei astfel de dezbateri urmând a fi dată de existenţa, respectiv lipsa paşilor următori: în ce măsură nevoile obiective ale fiecărei părţi şi-au găsit ecou şi disponibilitate în ceilalţi. În ce măsură reprezentanţii Ministerului Culturii sau al Consililui General al Municipiului Bucureşti, de exemplu, au înţeles problemele de care se loveşte un ONG cum e Ofensiva Generozităţii în încercarea lor de a colabora cu Ministerul sau cu administraţia locală pentru a implementa proiecte comunitare şi vor decide să colaboreze în mod real cu societatea civilă, deţinătoare de expertiză de cele mai multe ori. În ce măsură au înţeles restul participanţilor decizia primăriei Târgovişte şi a Consiliului Judeţean Dâmboviţa de a comanda un studiu strategic de câteva mii de euro care să indice consumul şi în consecinţă performanţa. "Am dorit să evităm acuzaţiile de politizare a deciziei de alocare a fondurilor şi am sfârşit prin a fi acuzaţi de devalizare a culturii etc.", a declarat Florin Popescu, preşedintele CJ Dâmboviţa.

Sorin Ioniţă a atras atenţia asupra necesităţii "proiectelor culturale integrate. Reabilităm un cămin cultural, a exemplificat acesta, găsim bani, sponsori, dar cel mai important e ce facem cu el în continuare, punerea lui pe o piaţă, lucru de care administraţia locală nu are cum să fie capabilă, e nevoie de expertiza specialiştilor". El a mai insistat, secondat de Demeter Andras, asupra importanţei colaborării dintre sectorul public şi cel independent (reprezentat de ONG-uri), dar şi între sistemul de finanţare public şi privat (prin modificarea legislaţiei care să permită co-finaţarea, consilierul de la MCPN propunând chiar modificarea a două legi, legea 500 a finanţelor publice şi legea administraţiei publice locale).

Reprezentanţi ai ministerului Culturii au prezentat strategia de descentralizare existentă printre procupările politicienilor români, în concordanţă cu programele de guvernare, din 2006 până în prezent.

Există instituţii care nu fac obiectul descentralizării, ele fiind instituţii unice sau de interes naţional, cum sunt muzeele naţionale de artă, de exemplu. Teatrele naţionale,  pe de altă parte, din unele oraşe, Târgovişte, Târgu Mureş, Cluj ş.a. sunt exemple de tentative mai mult sau mai puţin reuşite de descentralizare.