Cum a evoluat raportul salariaţi-pensionari în ultimii 20 de ani în România. VEZI GRAFIC

8,1 milioane de oameni – atâţia lucrau în 1989, arată datele Anuarului statistic al României, citate de un studiu realizat de Institutul pentru Cercetarea Calităţii Vieţii. Numărul pensionarilor, inclusiv cei agricoli, era de 3,5 milioane. Numărul angajaţilor a scăzut constant, în timp ce al pensionarilor a crescut, iar ordinea s-a inversat în 1997, arată cercetarea.

În 2009, numărul pensionarilor depăşea 5,7 milioane, iar cel al salariaţilor era de aproape 5 milioane.

Conform aceluiaşi studiu, salariile s-au polarizat: sub limita de 65% din salariul mediu se află în prezent circa jumătate dintre salariaţi faţă de o cincime în 1989. În acelasi timp, la limita superioară, peste dublul salariului mediu sunt 8% dintre salariaţi, faţă de numai 2% în 1989. Pensiile au avut o dinamică distinctă: a crescut semnificativ ponderea pensiilor mici în sistem. Şi salariile s-au aglomerat pe segmentul veniturilor mici. În cazul  salariilor, a crescut ponderea celor mari de aproape 4 ori, în timp ce ponderea pensiilor mari a scăzut.

România, 2009: Vârsta medie de penionare este de 54 de ani

Specialiştii Academiei susţin că raportul inversat nu a rezultat ca o explozie a dorinţei de nemuncă, ci o politica de facilitare/motivare a iesirii la pensie în condiţiile în care sectorul de stat s-a restrâns semnificativ fără ca cel privat sa ofere o compensare pe măsura a oportunităţilor de munca salariată. Pensionarea anticipată a fost o politică socială de evitare a problemelor sociale generate de explozia previzibilă a şomajului. În prezent 1 ,din 6 pensionari este pensionar motivând incapacitatea de muncă. Aşa se face că deşi vârsta limită de pensionare tinde să crească spre 65 ani, în realitate, în România anului 2009, vârsta medie de pensionare era de 54 de ani.

"Căpşunarii", primii afectaţi de criza globală

Eliminarea vizelor a reprezentat o noua sansa pentru ocupare prin emigrarea permanentă sau pe perioade limitate. Migraţia forţei de muncă a oferit pentru unii surse de venit mai ridicate decât cele accesibile lor în România, dar în zonele plătite modest în economiile-destinaţie, în special în agricultura, construcţii sau servicii domestice, mai susţine studiul. Aceste venituri au fost suficiente pentru a-i susţine pe cei rămaşi acasă şi chiar pentru a acumula ceva bani. Estimări privind nivelul acestora au mers până la 5% din PIB, dar cu o scădere semnificativă în timpul crizei. Aflaţi la baza scării sociale din aceste ţări, migranţii au fost primii loviţi de criza globală. În aceste condiţii de criză, unii s-au întors, alţii nu au mai plecat. Important şi cu efecte pe lungă durată este şi costul social al acestei migraţii: dezagregarea familiilor şi situatia copiilor rămaşi singuri acasă.

Visul "clasei de mijloc" se destramă

Visul creşterii prosperitătii „clasei de mijloc”, formata în principal din salariaţi, mai ales intelectuali, continuă să se destrame, potrivit Institutului pentru Cercetarea Calităţii Vieţii.. Cresterea şomajului în 2009 prin disponibilizarile din sectorul privat, urmate de scăderile salariale şi disponibilizările din cel public din 2010 aduc salariaţii în faţa riscului de sărăcire. În afara căderii în săracie, un risc la fel de ridicat pentru clasa de mijloc este incapacitatea de a face faţă returnării împrumuturilor bancare, excesiv încurajate până la debutul crizei.