Cum a distrus politicul iarba de pe Naţional Arena

National Arena a fost în permanenţă o investiţie măcinată de blocaje financiare, scandaluri şi contre politice. A pornit greu, doar în momentul în care gazonul fostului stadion a stârnit indignare naţională. În 2009 fostul primar general Adriean Videanu a fost condamnat civil să returneze municipalităţii o mare sumă de bani, inclusiv pentru cheltuieli nejustificate la stadion, dar fostul primar a făcut recurs. În luna februarie a acestui an Consiliul General tăia trei sferturi din banii de stadion, care urmau să fie folosiţi pentru subvenţii la căldură. Totuşi se anunţa că lucrările de la arenă aveau să continue, finanţate de ministerul Elenei Udrea. „Vor să-i zică stadionul Elena Udrea”, spunea Oprescu. „Oprescu a dublat preţul”, replica ministrul Dezvoltării.

Dar nu numai construcţia propriu-zisă a fost afectată de jocuri politice ci şi funcţionarea efectivă a stadionului odată terminat. Cum primăria nu se poate ocupa direct cu administrarea şi întreţinerea unei asemenea structuri, toată lumea părea de acord cu ideea concesionării acestor servicii către o societate privată, aleasă în urma unei proceduri. Primul pas necesar: votarea acestei proceduri în Consiliul General. Este interesant de observat că anul acesta Oprescu a pus pe ordinea de zi a şedinţelor de consiliu de cinci ori această problemă dar, cu motivaţii procedurale diverse, ea nu a fost votată niciodată.

28 aprilie 2011. Şedinţă a CGMB. La punctul 4 pe ordinea de zi, „Proiect de hotărâre privind aprobarea studiului de fundamentare şi a indicatorilor tehnico-economici aferenţi concesionării de servicii privind operarea şi mentenanţa Stadionului Naţional Lia Manoliu”. Nu se discută nimic.

26 mai. Şedinţă a CGMB, la punctul 4, acelaşi proiect. Consilierii îl resping.

30 Iunie. Oprescu insistă. La punctul 3 pe ordinea de zi a şedinţei CGMB, acelaşi proiect. Fără rezultate „Consilierii generali au blocat licitatia pentru administrarea Stadionului National pentru ca au interese legate de preluarea spatiilor comerciale si deschiderea de restaurante in incinta Stadionul National”, afirma atunci primarul general. „Am auzit că vor să le dau magazine ca să voteze”.

27 iulie. A patra încercare, al patrulea eşec.

31 august. O săptămână înaintea meciului cu Franţa. Şedinţa CGMG are la punctul patru pe ordinea de zi problema administrării stadionului. Nu se discută nimic pentru că şedinţa nu are loc din lipsă de cvorum: consilierii PDL au lipsit in corpore.

Joi, la Târgovişte, Elena Udrea politiza în continuare iarba din arenă. „Sorin Oprescu, şi-a "arogat singur" realizarea Arenei Naţionale, iar acum trebuie să răspundă şi pentru calitatea gazonului, spunea ministrul Dezvoltării, adăugând că “acesta nu a recunoscut meritele lui Adriean Videanu sau ale Guvernului”. Elena Udrea era de părere că ruşinea putea fi evitată dacă stadionul ar fi avut management privat.

Nu putea să-l aibă. Consilierii PDL de la capitală refuză să discute subiectul de şase luni.

Potrivit proiectul de hotărâre, exploatarea şi managementul Stadionului urmau să fie atribuite, prin licitaţie, unui operator cu o reputaţie solidă în domeniul sportiv şi al activităţilor de divertisment în general, care să vină şi cu finanţarea necesară pentru acoperirea costurilor. Din punct de vedere a modalităţii de plată, proiectul prevede ca începând cu anul 5 de exploatare a stadionului, concesionarul va plăti municipiului Bucureşti o cotă de 15% din profitul rămas după plata impozitelor. În primii doi ani, gestionarea stadionului ar însemna pierderi. „Din punct de vedere financiar, se estimează că, luând în calcul o creştere anuală a ratei profitului de 5% şi o rată de participare la profit a concedentului de 15%, veniturile obţinute de Municipiul Bucureşti pe toată durata concesiunii sunt de aproximativ 20.000.000 euro”, se mai arată în proiect. Stadionul urma să fie concesionat pe 20 de ani.