CTP, despre editorialul lui Sorin Ioniţă: "Mi-a întunecat creierii vreme de câteva secunde"

"Mă fac vinovat de faptul că am îndrăznit să am un moment de slăbiciune culturală cu Adrian Păunescu. Iar asta înseamnă, în gândirea d-lui Sorin Ioniţă, nici mai mult nici mai puţin decât triumful peste decenii al ceauşismului, al cărui promotor aş fi", scrie Cristian Tudor Popescu, în Gândul.

Jurnalistul e supărat de reacţia din presă: "Multe abjecţii mi-au trecut prin faţa ochilor şi multe encomiasme mi-au mutat nasul în aceste zile în legătură cu Adrian Păunescu viu sau mort. Dar zicerea asta a unui om tânăr, care mi se părea înzestrat cu judecată, într-un editorial din Ev. Zilei, mi-a întunecat creierii vreme de câteva secunde".

"Nu sunt în stare să răspund în cuvinte, nici n-ar avea noimă să-i răspund d-lui Ioniţă", adaugă CTP, care postează pe site o emisiune realizată în 2000 cu Adrian Păunescu.

CTP scria, după moartea poetului, un editorial cu titlul "Testamentul lui Adrian Păunescu", în care povestea punctele de întâlnire cu acesta - cultura, dar şi cele de divergenţă - politica. "Două drumuri se deschideau mereu între noi: unul al literaturii, al culturii pe care mergeam alături de Adrian Păunescu fără să şovăi, respirând în acelaşi ritm cu el, cuprins de o stare rară de bine, atingându-mi sufletul de al lui; celălalt, al politicii, al comportamentului social şi moral, unde paşii nu ni se potriveau aproape niciodată", scria Tudor Popescu.

"Adrian Păunescu a fost, pentru că era inteligent, talentat şi cult, cel mai eficient vector agitprop al minciunii naţional-comuniste instituţionalizate de Ceauşescu. Mânat de pizma faţă de sexul sălbatic practicat de Păunescu cu masele pe care el simţea că nu le mai posedă, Ceauşescu a interzis cenaclul Flacăra. Greşeală gravă. Agitaţia şi propaganda realizate de Păunescu ar fi putut întârzia revoluţia din '89 cu câţiva ani, alăturând România Iugoslaviei lui Miloşevici. Chiar după prăbuşirea violentă a lui Ceauşescu, Adrian Păunescu a propagat naţional-comunismul ani în şir, frânând despărţirea României de un trecut apăsător", completa jurnalistul, în editorialul de duminică, din Gândul.

"Dar tot el, în clipele în care era atins de flacăra geniului poetic scria versuri care pecetluiau decenii de destin ale României ce va fi fost să fie: "De-atâtea surogate, apetitul laş /O să se simtă-n oase la urmaşi".
Adrian Păunescu a fost, după 1989, un om al trecutului".

După acest editorial, Sorin Ioniţă a publicat în Evenimentul Zilei, un comentariu, în care scria: "când Cristian Tudor Popescu e mândru că a discutat Rilke cu poetul la TV, moment de mare declic şi relevare reciprocă a justei valori, când Dinescu îl laudă pe Vîntu ca om de cultură, este clar că ceauşismul învinge astăzi, nu prin forţă, ci prin competiţie pe piaţa liberă. Însă nu în forma lui reală, depăşită şi necredibilă ca o reclamă la săpun Cheia, ci în versiunea superioară, de mare audienţă, pe care o visa şi o construia Păunescu, e drept, în frecuşuri cu birocraţii obtuzi ai regimului, care nu-i înţelegeau proiectul".