Cronica scandalurilor electorale din 1996 până astăzi

În anul 1996 România se confrunta cu a doua rundă de alegeri, după 1989. Dacă primele alegeri post decembriste au fost marcate în principal doar de o participare la vot nemaiîntâlnită în democraţiile moderne, a doua serie din 1996 a debutat cu acuze grave aduse preşedintelui de atunci al statului, Ion Iliescu.

Nu multi îşi mai aduc aminte de numele Adrian Costea. Acesta a fost responsabil cu realizarea celebrului album "Eterna şi fascinanta Românie" şi publicarea acestuia în 97.000 de exemplare. Numai o mică parte din această ediţie a văzut lumina tiparului. În 1996, în apropierea alegerilor prezidenţiale, Ion Iliescu a fost acuzat că ar fi folosit afişe electorale realizate de Adrian Costea, cu bani ce fi trebuit să intre în publicarea
albumului.

Tot în 1996, Ion Iliescu a avut nevoie de o hotărâre a Curţii Constituţionale pentru a putea candida din nou pentru funcţia de preşedinte. Deşi a pierdut în faţa lui Emil Constantinescu, Ion Iliescu a putut candida din nou în anul 2000.

O presupusă scrisoare primită de Emil Constantinescu, după ce a fost investit în funcţia de preşedinte al României în 1996, de la fostul ambasador la Washington, Mircea Geoană, este şi astăzi mărul discordiei între doi membrii marcanţi ai PSD: Mircea Geoana şi Ion Iliescu. Mai multe zvonuri apărute prin presă afirmau că preşedintele actual al PSD, Mircea Geoană, l-ar fi felicitat pe Emil Constantinescu pentru victorie şi se declara fericit că "am scăpat de stafiile trecutului comunist".

Alegerile din 2000 nu au fost marcate de incidente importante, dar au reprezentat şi o premieră pentru democraţia din România. Corneliu Vadim Tudor a ajuns în turul al doilea şi se credea că are şanse împotriva lui Ion Iliescu. Pentru prima oară de la Revoluţie au fost organizate proteste de stradă care îndemnau populaţia să nu voteze pentru preşedintele PRM.

După ce a pierdut alegerile, Corneliu Vadim Tudor a cerut anularea alegerilor la nivelul întregii ţări pe motiv de fraudare, dar nu a reuşit să aducă dovezi concrete.

În schimb, anul 2004 a adus o serie probleme noi care au contribuit la
modificarea legii electorale. Primul scandal s-a iscat cu câteva luni înainte de începerea efectivă a campaniei electorale şi l-a avut din nou în prim plan pe preşedintele Ion Iliescu. Acesta a beneficiat de o modificare a legii prin care i se permitea să candideze pentru un loc în Parlament. În acest fel s-a ajuns la un paradox constituţional în care preşedintele ţării în exerciţiu a convocat Parlamentul în care era şi el membru de puţin timp (alegerile parlamentare au fost decalate cu câteva luni de cele prezidenţiale).

O altă premiera în cadrul campaniei prezidenţiale din 2004 a fost momentul de slăbiciune a lui Traian Băsescu, în care a vărsat câteva lacrimi când a anunţat că Theodor Stolojan, propunerea sa pentru funcţia de premier, nu va mai putea continua alături de Alianţa D.A. din cauza unor probleme de sănătate şi care au rămas un secret bine păstrat până astăzi.

Nicio campanie de alegeri nu poate trece fără acuze de fraudare, iar cea din 2004 a fost printre cele mai "bogate" în asemenea acuzaţii. Un nou procedeu, sau cel puţin unul care a ieşit la suprafaţă cu ocazia acestor alegeri, a fost evidenţiat imediat după primul tur de scrutin de toate partidele participante: folosirea de autobuze şi microbuze pentru deplasarea unor persoane de la o circă de votare la alta pentru a vota de mai multe ori. Folosirea listelor suplimentare a permis utilizarea acestui procedeu la scară largă în toată ţara, dar acuzaţiile s-au stins repede după alegeri. O alta metodă, cu mai puţin efect, a fost cea a morţilor. Pe listele de  votare au fost identificaţi mai târziu o mulţime de oameni decedaţi la momentul alegerilor şi care aparent s-ar fi prezentat la vot.

Cea mai importantă acuzaţie a fost adusă de Traian Băsescu, copreşedinte al Alianţei D.A. la momentul respectiv, când a solicitat anularea scrutinului, invocând fraude electorale. Dovada pe care Traian Băsescu a adus-o în sprijinul acuzaţiilor sale a fost o variaţie a numărului de voturi nule înregistrate, aşa cum reieşea din buletinele informative difuzate de Biroul Electoral Central. Băsescu a acuzat transferarea electronică în contul contracandidatului său, Adrian Năstase, 160.000 de voturi, declarate oficial ca anulate. Traian Băsescu a susţinut că fraudarea a avut loc prin vicierea softului care contabiliza electronic voturile, solicitând la vremea respectivă pe lângă anularea scrutinului şi arestarea imediată a directorului Institutului Naţional de Statistică, sigilarea calculatoarelor şi întreruperea procesului electoral. Softul a fost verificat şi s-a ajuns la concluzia că nu au existat probleme. Această manevră politică se crede că a fost decisivă în lupta sa cu Adrian Năstase.

Nici alegerile din 2008 nu au debutat într-o manieră normală şi decentă pentru o ţară din Uniunea Europeană. Preşedintele actual al ţării, Traian Băsescu a lansat acuze foarte grave, invocând o presupusă lovitură de stat pe care actualul partid de opoziţie, PSD, ar vrea să o dea după alegeri (în contextul actual din România, preşedintele a folosit expresia lovitură de stat pentru a descrie o a doua suspendare a domniei sale).

În rest, campania electorală pentru alegerile parlamentare 2008 a fost dominată de incidente triviale şi totodată reprezentative pentru o naţiune din Balcani. Bătăile dintre diverse "facţiuni" partinice din întreaga ţară au atins nivele  inimaginabile pentru o democraţie. Peste 700 de incidente au fost raportate de la începutul campaniei şi s-au înregistrat împuşcături, violenţe de stradă, jafuri sau vadalisme. Puţine infracţiuni din codul penal au rămas necomise.