Cristian Teodorescu, duminică, la conferinţele TNB

Scriitorul şi comentatorul VoxPublica Cristian Teodorescu este invitatul ediţiei din această duminică a Conferinţelor Teatrului Naţional Bucureşti, ce are loc la Sala Atelier a TNB, de la ora 11.00.

Tema conferinţei: “Memoria pierdută”. “Subiectul acestei conferinţe - şi al romanului Medgidia, oraşul de apoi - a apărut în urma unor călătorii prin ţară în care am observat că nu mai ştim nimic sau aproape nimic despre generaţia bunicilor noştri. Ruinarea şi anihilarea clasei de mijloc din România n-au dus numai la dispariţia din memoria colectivă a unei lumi, cu bunele şi relele ei, ci şi la o ruptură între generaţii şi la fracturarea unui întreg sistem de valori, cu efecte care se simt şi azi în reconstituirea clasei de mijloc autohtone”, spune Cristian Teodorescu.

Cristian Teodorescu s-a născut în anul 1954, la Medgidia, pe atunci raion în regiunea Dobrogea. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1980. Timp de cinci ani a fost profesor-navetist în satul Vizureşti din judeţul Dîmboviţa. Apoi corector la Tipografia „Informaţia" din Bucureşti, corector şi ulterior redactor la revista România literară. După l990 a lucrat la Cotidianul - şef de secţie, Zig-Zag - redactor-şef adjunct, din nou la Cotidianul - redactor-şef adjunct, Avantaje - redactor-şef adjunct, Europa liberă - şef al biroului din Bucureşti, Cultura - director, şi din nou la Cotidianul, senior editor. A fost redactor-şef al ediţiei romîne a revistei Le Monde diplomatique, director editorial al ediţiei române a revistei New York Times Book Review. În prezent este redactor la Academia Caţavencu.

Debutează în l981 cu o povestire în revista Tribuna, iar editorial în antologia Desant 83 (Ed. Cartea Romînească, 1983). În 1985 îi apare volumul de povestiri Maestrul de lumini (Ed. Cartea Românească) care îi aduce Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor, Premiul UTC şi Premiul Fundaţiei „Liviu Rebreanu". În 1988 publică romanul „Tainele inimei"(Ed. Cartea Românească), premiat de Academia Romînă în 1990. În 1991, Faust repovestit băieţilor mei, Petre şi Matei (Ed. Alex). Scoate un nou volum de proză scurtă, Povestiri din lumea nouă, în 1996 (Ed.RAO), pentru care ia Premiul USR. Urmează de alte două volume de povestiri, Îngerul de la benzinărie, în 2002 (Ed. Paralela 45), Maestrul de lumini şi alte povestiri, 2004 (Ed. Curtea Veche). În acelaşi an reeditează „Tainele inimei" la Cartea Românească.

În 2009, publică romanul Medgidia, oraşul de apoi, la Cartea Românească, premiat de Ziarul de Iaşi, Uniunea Scriitorilor şi de Colocviile romanului românesc, Alba Iulia. Traduceri ale povestirilor sale apar în antologii de proză scurtă în Olanda, Rusia, Statele Unite şi în Franţa. Colaborări la revistele Ateneu, Cuvîntul, Lettre Internationale, Dilema Veche, Dilemateca.