Explozia de ură împotriva textului lui Gabriel
Liiceanu mi se pare de bun augur - licheaua autohtonă se teme, totuşi,
că n-a câştigat partida cu România.
Sub aparenţa resemnării că licheaua a ieşit din nou învingătoare, de astă dată sub auspiciile democraţiei, Liiceanu face de fapt un nou apel, indirect, adresat celor cărora le e silă de licheaua biruitoare a tranziţiei. Nu e un îndemn la vindictă şi nici un text remorcat politic, cum a fost acuzat.
