Cristian Preda către Prigoană Jr: Mai încet cu discursurile despre modernizarea statului, eşti ridicol!

Europarlamentarul PD-L Cristian Preda îl pune la punct pe mai tânărul său coleg, Honorius Prigoană, cel care în aceste zile candidează pentru un scaun de deputat în Colegiul 1 din Bucureşti. Şi asta pentru că fiul „mogulului” Silviu Prigoană a declarat luni în conferinţa de lansare a candidaturii sale că principala sa ţintă ca deputat va fi modernizarea statului. E ridicol, spune Preda, pe blog.

“Sunt bucuros că termenul modernizare s-a împământenit în politica românească.  E folosit tot mai frecvent pentru a descrie reforma statului. Ar fi păcat ca sensul lui să se piardă, printr-o utilizare neîndemânatică. De aceea, cred că ar trebui să nu fie folosit în ocazii electorale. De pildă, ideea că lupta din 17 ianuarie pentru colegiul 1 ar fi legată de o promisiune de reformă a statului e ridicolă”, susţine europarlamentarul democrat-liberal.

Preda lansează apoi o şarjă acidă la adresa junelui pedelist: “Tânărul Prigoană ar trebui de altfel să înțeleagă sensul competiției în care a intrat și să nu își conducă retorica pe un teren mai accidentat decât cel cu care e obișnuit domnia sa, șofer cu numeroase amenzi la activ”.

Fostul consilier prezidenţial spune că partidul ar trebui să se modernizeze. “PD-L ar putea profita de această situație, adică de lenea sau indolența adversarilor, asumând primul proiect de modernizare a unui partid postcomunist. Cred că dimensiunile cele mai însemnate ale unei asemenea modernizări ar fi următoarele: 1. Relația cu cetățenii, 2. Structura organizatorică, 3. Identitatea doctrinară”.

Iar apoi, trece la explicaţii: Cât privește relația cu cetățenii, PD-L ar trebui să aleagă între sporirea numărului de membri printr-o campanie de recrutare bine chibzuită și respectiv întreținerea bazei actuale. Ambele soluții au avantaje și dezavantaje. Singura variantă proastă e un parcurs ezitant, adică nedefinit. Sau bazat pe hazardul unor poziționări parlamentare și al unor negocieri pripite. Tot aici intră și construirea unei relații cu cetățenii și simpatizanții care să privească perioada dintre campanii (nu doar cea din campanii) și care, pe de altă parte, să nu fie legată de o perspectivă clientelară, ci de una civică. O formațiune politică modernă e una conștientă de faptul că oamenii intră în partide nu (doar) pentru a avea avantaje (materiale sau simbolice), ci și pentru a avea o tribună. Două sunt provocările majore în această privință. Una este clarificarea relației dintre afaceri și politică. PD-L are de ales între ambiguitate și deosebirea netă. Sunt posibile evident și tonurile gri. Nu folosesc însă la nimic. A doua provocare este legată de gestiunea carierelor. Nu e vorba doar de oportunismul născut din poziția de putere a PD- L. E ceva vechi și inevitabil. E vorba - mult mai important - despre conviețuirea unor generații care au căpătat experiență, dar și uzură, cu unele care au entuziasm, dar și imaturitate. În această privință, e nevoie, cred eu, de adaptare reciprocă și de negociere, nu de confruntare și înverșunare”.

Structura organizatorică merită și ea o atenție specială, consideră Cristian Preda. “Corelarea dimensiunii parlamentare și a celei guvernamentale (nu doar la votul bugetului!), sudarea unei relații clare și transparente a grupurilor parlamentare din Senat și Cameră cu publicul, corelarea acțiunii palierului local și a celui național sunt urgente. Cine va trata această chestiune doar în cheie financiară se va înșela. Din experiența limitată pe care am dobândit-o, am realizat că aleșii și militanții sunt însetați în egală măsură de coerență și coordonare. Un partid modern nu e nici o firmă, nici o închisoare. Voturile nu se strâng precum profitul unei firme, iar partidul trebuie să asume o libertate de opinie considerabilă. El trebuie în plus să articuleze nivelul local și cel național, cel regional și cel european. Un partid e modern dacă oferă fiecărui membru o tribună. Un partid nu e modern dacă se îmbată cu iluzia comunicării prin televiziune. Un partid e modern dacă gândește, nu dacă plătește propagandiști capabili să vândă un slogan. Un partid nu e modern dacă vorbește pe o voce.”

Nu în ultimul rând, “identitatea doctrinară e și ea o urgență”. “Una impusă în primul rând de istoria recentă. În ultimii ani, PD-L a cunoscut atât mutații organizatorice (fuziunea PD și PLD fiind cea mai importantă), cât și poziționări strategice și tactice în plan național (doi ani pro-PNL, urmați de doi ani anti-PNL și anti-PSD, după care un an pro-PSD, iar din decembrie 2009 o epocă pro-minorități și independenți), dar și pe plan european (integrarea în familia populară). Opțiunile liberale, creștin-democrate și de centru conviețuiesc fără frontiere clare în sânul PD-L. Nu e nevoie de pașaport, dar parcă o busolă nu ar strica”, subliniază Preda.