Cine este propunerea PDL pentru MAE

Absolvent al Facultăţii de Drept, Cristian Diaconescu a devenit judecător imediat după absolvire. A avut această meserie până în 1990. În acel an, şi-a făcut debutul în Ministerul Afacerilor Externe, la vârsta de 31 de ani.

A îndeplinit numeroase funcţii în cadrul delegaţiilor româneşti la OSCE, pentru ca, spre sfârşitul anilor '90, să deţină funcţia de șef de delegație la reuniunile privind Dimensiunea Umană a OSCE, Comisia privind Drepturile Omului la Geneva și Comisia Dunării.

Anul 2000 îl prindea pe Cristian Diaconescu în funcţia de Secretar  general adjunct al Organizației pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (OCEMN). Un an mai târziu, Diaconescu îşi începe cariera de om de stat odată cu numirea sa ca Secretar de Stat pentru Afaceri Bilaterale în cadrul Ministerul Afacerilor Externe, funcţie pe care a îndeplinit-o în paralel cu cea de negociator șef pentru Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, pentru Tratatul Politic de bază între România și Federația Rusă, pentru Legea maghiarilor din statele vecine Ungariei pentru tratatele și acordurile bilaterale privind regimul frontierelor, protecția minorităților și readmisia, precum și în domeniul măsurilor de creștere a încrederii și securității în Europa.

A rezolvat un capitol pentru aderarea României la UE

Cariera politică post-decembristă a lui Diaconescu (fusese membru PCR în intervalul 1982-1989) începe în 2002, odată cu înscrierea în PSD. În 2004, face parte pentru nouă luni din guvernul condus de Adrian Năstase, îndeplinind funcţia de Ministru al Justiţiei, înlocuind-o pe Rodica Stănoiu. Atunci, misiunea sa a fost de a negocia şi închide capitolul 24 în cadrul procesului de aderare a României la UE. Capitolul făcea referire la problemele de justiţie şi afaceri interne. În noiembrie 2004, Diaconescu a anunţat Guvernul Năstase că a finalizat cu succes acest capitol.

Pentru Diaconescu, au urmat aproape cinci ani de activitate ca senator de Constanţa. În Senatul României, Cristian Diaconescu a deținut funcțiile de vicepreședinte al Comisiei Drepturilor Omului și Președinte al Comisiei de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională din Senat.

Plecarea din PSD spre UNPR

În 2008 candidează, fără succes, la primăria Bucureştiului. În acelaşi an, primeşte însă funcţia de ministru de externe în guvernul Boc 1. Demisionează în 2009, alături de ceilalţi miniştri PSD, ca reacție la demiterea ministrului de interne Dan Nica.

În 2009 - când Mircea Geoană pierdea la mustaţă alegerile prezidenţiale, iar PSD-ul se împărţea în mai multe tabere - Cristian Diaconescu a ales mai întâi să candideze la şefia partidului. Fără susţinere, Diaconescu a optat apoi pentru susţinerea lui Mircea Geoană în lupta acestuia cu Victor Ponta. După ce ultimul a câştigat preşedinţia partidului, Diaconescu a demisionat, acuzând că ar fi fost urmărit cu scopul de a fi decredibilizat.

La puţin timp după demisie, se alătură lui Gabriel Oprea în grupul parlamentar independent fondat de acesta. Ulterior, cei doi se implică pentru înfiinţarea formaţiunii de stânga UNPR, care susţine guvernul Boc 2 şi obţine ministerul Apărării, ministru fiind Gabriel Oprea.