In Romania a avut loc o revolutie spirituala. Din pacate a fost inabusita odata cu renuntarea la repartitiile guvernamentale din 1982 si 1983 daca nu ma insel. Copiii nostri nu au avut parte de un invatamant de calitate, desi noi suntem profesorii produsi de competitie, ai scolii romanesti interzisi in Romania de la absolvirea facultatii.Daca nu este recunoscuta PROPRIETATEA INTELECTUALA nici in tarile capitaliste, nici in tarile foste comuniste, nu putem vorbi de o calitate a vietii, asa cum meritam.“Calitatea vietii inseamna deci, in primul rand , optiunea pentru o cale de dezvoltare umana armonioasa . Si abia in al doilea rand planificarea efortului de asigurare a conditiilor si mijloacelor care conduc la aceasta.Poate ca ceea ce face din poemul goethean FAUST o capodopera cu semnificatii profund filosofice nu numai literare , este tocmai punerea explicita a acestei probleme. Faust, spre sfarsitul vietii , realizeaza ca intregul sau efort nu l-a condus la fericire. Si nu invinuieste imprejurarile, ci calea pe care el insusi a adoptat-o.Mefisto ii propune un targ :Fericirea in locul sufletului.Dar nici Mefisto, desi cu puteri absolute , se pare, nu era in posesia unei teorii prea bune despre fericire. De aceea il lasa pe Faust sa exploreze diferite cai:bogatie, putere, dragoste. Si este clar. Fiecare cale, stil de viata, are propria sa logica, propriile sale necesitati, cerinte.Dar nici una dintre cai, desi Mefisto are grija sa asigure conditiile cele mai bune realizarii lor , nu duce la fericire, la plinatate umana.Intai Faust accepta bogatia.Da.Bogatia merita sa fie incercata.Si Mefisto se grabeste sa-i ofere conditiile necesare unei asemenea cai :aur.Aur nelimitat. Dar nelinistea interioara a lui Faust nu inceteaza.El nu gaseste in aceasta cale de viata nicio justificare pentru a spune clipei sa se opreasca, sa ramana. Timpul oprit apare ca semn al deplinatatii, al fericirii ; astfel clipa de fata este pe de-a-ntregul suficienta, incat nu mai simti nevoia de a merge mai departe, de a cauta altceva. Dar Faust nu gaseste in bogatie o sursa pentru a fixa timpul in prezent.Bogatia nu-l face fericit pentru a se extazia in fata momentului. De aceea , o alta cale trebuie incercata. I se propune puterea. Nu, nici puterea nu-l satisface cu toate ca niciun muritor nu putea s-o aiba mai deplin decat a avut-o Faust cu ajutorul lui Mefisto.Incearca atunci dragostea. Dar nici aceasta , gandeste Ghoethe , nu este suficienta pentru a umple , efectiv o viata. Ajunge apoi in fata unui act de creatie care exprima o munca cu sens pentru semenii sai. In sfarsit in acest act Faust se regaseste profund ca fiinta generica si roaga clipa , timpul sa se opreasca. Implinirea apare astfel ca desavarsire de sine si autoexprimare autentica in procesul muncii, al creatiei cu sens pentru cei din jur , al daruirii pentru semeni. » Elena Zamfir – « Incursiune in universul uman ». Cu respect, profesor+chimist+ofiter Cornelia Vodoiu.