Copiii, victimele abuzului psihologic. Părinţii români mai cred că "bătaia e ruptă din rai"

Din studiul realizat de sociologi reiese că, doar în ultimul an, 65,8% dintre copii au avut experienţe de tipul abuzului psihologic, cum ar ignorare, evitarea comunicării, nerecunoașterea meritelor, defăimare, denigrare, nerespectarea intimităţii sau umilire.

42,3% dintre fete şi 48,0% dintre băieţi afirmă că au avut parte de comportamente parentale  care intră în categoria abuzului fizic. În mod surprinzător, frecvența experiențelor de abuz sexual este mai mare la băieţi decât la fete (5.5% , în comparaţie cu 4.8%).

Comportamente de tipul neglijării sunt declarate mai frecvent de către fete, decât de băieţi (20.7% vs. 17.6%). Părinţii nu au renunţat la metoda parentală tradiţională, dar în 93% dintre cazuri copiii au parte şi de discuţii sau recompense.

Atât din chestionarele copiilor  cât şi din cele ale părinţilor rezultă că abuzul psihologic este forma cea mai răspândită de rele tratamente (practici parentale din această categorie fiind semnalate de 65,8% dintre copii şi 63,8% dintre părinţi).

Frecvenţa comportamentelor parentale de tipul abuzului fizic este de 47,8% conform răspunsurilor părinţilor, faţă de 44,8% la copii.

Neglijarea este subestimată de către părinţi, ei declarând doar în proporţie de 7% comportamente din categoria  neglijării copiiilor, pe când o cincime (19,4%) dintre copii afirmă că au suferit comportamente parentale de neglijare. Diferenţele sunt semnificative şi în cazul abuzului sexual, care apar la 5.1% dintre copii, în comparaşie cu 2.7% la părinţi.

De asemenea, studiul BECAN şi-a propus analiza sistemului de monitorizare a cazurilor de abuz şi neglijare a copiilor  şi a constatat că deocamdată Direcţiile Judeţene de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copiilor au capacitatea de a oferi sprijin doar la o mică parte din totalul  cazurilor de rele tratamente îndreptate asupra copilului existente în populaţie.

Uneori chiar şi cazurile severe de copii maltrataţi rămân în îngrijirea unor membri de familie unde riscul continuării abuzurilor este crescut. Alteori copiii traumatizaţi în urma abuzurilor nu beneficiază de servicii terapeutice necesare îmbunătăţirii sănătăţii lor mintale, chiar dacă sunt diagnosticaţi ca având probleme de comportament sau de sănătate mintală.

În ultimii 3 ani, în cazurile de rele tratamente împotriva copiilor cunoscute forurilor competente procentul trimiterii în instanţă a agresorilor a fost între 3 şi 4%. Acest procent ridică semne de întrebare privind respectarea principiului impunităţii în cazurile grave de abuz, neglijare şi exploatare a copiilor, o parte a agresorilor din aceste cazuri rămânând nesancţionaţi.

Prezenţa practicilor parentale pozitive la majoritatea părinţilor este îmbucurătoare, chiar dacă deocamdată pare-se că există un dublu standard valoric în metodele de educare folosite azi de către părinţii din România.