Consultare cu privire la reducerea suplimentară a emisiilor de gaze industriale, lansată de CE

O analiză a Comisiei, care a fost de asemenea adoptată luni, concluzionează că regulamentul existent al UE privind gazele fluorurate („gaze F”) are un impact semnificativ dar că, în lipsa unor măsuri suplimentare, se preconizează că emisiile de gaze F vor rămâne pe termen lung la nivelurile actuale.

Analiza identifică posibilităţi ample de reducere suplimentară şi în mod rentabil a emisiilor, în special datorită fezabilităţii din ce în ce mai mari a înlocuirii, în mai multe sectoare, a gazelor F cu alternative care contribuie mai puţin sau deloc la schimbările climatice. Conform analizei, UE ar putea elimina până la două treimi din emisiile actuale de gaze fluorurate până în 2030.

„Regulamentul UE privind gazele fluorurate a reuşit să stopeze o tendinţă crescătoare a emisiilor şi a impulsionat inovarea în domeniul tehnologiilor. Cu toate acestea, realizarea până în 2050 a tranziţiei către o economie a UE competitivă şi cu emisii reduse de carbon necesită acţiuni ambiţioase de reducere drastică a emisiilor în toate sectoarele. Este clar că există posibilităţi considerabile de a reduce în mod rentabil emisiile de gaze F şi, după consultarea publică, intenţionez ca anul viitor să propun noi măsuri legislative", a declarat Connie Hedegaard, comisarul european pentru politici climatice,.

Consultarea se desfăşoară până la 19 decembrie 2011 şi se adresează tuturor părţilor interesate.

Opţiunile de politică posibile care fac obiectul consultării includ noi acorduri voluntare, interdicţii pentru noile produse şi echipamente şi instituirea unei scheme de eliminare treptată a introducerii HFC-urilor pe piaţa UE.

Analiza Comisiei cu privire la regulamentul din 2006 privind gazele F arată că această măsură, împreună cu o directivă paralelă care reglementează utilizarea gazelor fluorurate în aparatele mobile de aer condiţionat contribuie deja la realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor pe care şi le-au asumat UE şi statele membre în cadrul Protocolului de la Kyoto. Se aşteaptă ca această politică să prevină aproape jumătate din emisiile proiectate de gaze F până în 2050, dacă deficienţele de implementare şi aplicare a lor sunt corectate. Prin urmare, Comisia invită statele membre să îşi intensifice eforturile în acest sens.

Însă, în pofida acestor impacturi semnificative ale legislaţiei actuale, se preconizează că emisiile totale de gaze F nu vor scădea pe termen lung în comparaţie cu nivelul din prezent. Aceasta se datorează faptului că sunt folosite într-un număr din ce în ce mai mare de aparate, precum aparatele de aer condiţionat şi aparatele frigorifice. Acestea se numără însă printre sectoarele în care devine din ce în ce mai fezabilă utilizarea de alternative.

În prezent, gazele F sunt responsabile pentru circa 2% din emisiile de gaze cu efect de seră ale UE. Stabilizarea emisiilor de gaze F la nivelurile actuale, fără adoptarea unor măsuri suplimentare, înseamnă că impactul lor ar putea creşte considerabil în viitor.

Gazele cu efect de seră care fac obiectul Protocolului de la Kyoto cuprind trei „familii” de gaze fluorurate: hidrofluorocarburi (HFC-uri), perfluorocarburi (PFC-uri) şi hexafluorură de sulf (SF6). Per tonă, contribuţia gazelor F individuale la încălzirea globală este de 140 – 23 900 de ori mai mare2 decât cea a dioxidului de carbon (CO2), cel mai răspândit gaz cu efect de seră.

Gazele F sunt folosite din ce în ce mai mult într-o serie de aplicaţii industriale, între care sistemele de aer condiţionat (HFC-uri), sistemele frigorifice şi sistemele de stingere a incendiilor (HFC-uri şi PFC-uri), produsele electronice, producţia de medicamente şi cosmetice (PFC-uri), precum şi producţia de magneziu şi aluminiu şi comutatoarele de înaltă tensiune (SF6).

În 2006 au fost adoptate două acte legislative separate, care aveau ca scop inversarea acestei tendinţe pentru a ajuta UE şi statele membre să îşi îndeplinească obiectivele legate de emisii asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto.

Directiva 2006/40/CE („Directiva MAC”) are ca obiect aparatele mobile de aer condiţionat, interzicând utilizarea, începând cu 2011, a gazelor F cu potenţial sporit de încălzire globală.

Regulamentul (CE) nr. 842/2006 („Regulamentul privind gazele F”) se referă la anumite gaze F din alte aplicaţii, concentrându-se asupra principalelor aplicaţii staţionare precum cele frigorifice şi de aer condiţionat. Dispoziţiile sale au ca scop prevenirea scurgerilor din echipamentele care conţin astfel de gaze. Spre deosebire de Directiva MAC, regulamentul include doar câteva restricţii cu privire la utilizarea gazelor F.

Cine doreşte să participe la consultare, poate completa chestionarul de pe site-ul Uniunii Europene.