Connect-R pentru Tabu.ro: "Manelele nu au conţinut"

TABU.RO: Care e ziua din viaţa ta pe care nu o vei uita niciodată?

CONNECT-R: A fost ziua în care mi-am luat prima casă. Am avut o copilărie foarte grea şi eram obişnuit să mă mut tot timpul. De fiecare dată când rămâneam fără bani în casă, ai mei vindeau casa şi ne mutam într-o zonă mai ieftină sau într-un apartament cu mai puţine camere şi, astfel, făceam rost de bani şi supravieţuiam încă un an de zile. Asta era mereu ultima soluţie. Ne mutam din cartier în cartier. Problema asta, cu casa, a fost tot timpul, iar când am reuşit să îmi iau primul apartament a fost o rupere a lanţului ăstuia de mutări.

T.RO: De unde au venit banii cu care ţi-ai luat prima casă?

C.: Din muzică. Am strâns doi ani de zile şi am avut avantajul că eram obişnuit din copilărie să fiu chibzuit.

Banii au venit din muzică şi cu ajutorul lui Dumnezeu. Asta se întâmpla acum patru ani.

T.RO: Stai tot acolo?

C.: Nu stau tot acolo. Am reuşit să îmi iau mai multe apartamente de atunci, pe care le-am închiriat şi, practic, este a doua mea afacere după muzică. Dar este o afacere foarte la îndemână pentru mine ca artist pentru că nu aş avea timp să mă ocup de altceva. Sunt nişte bani care vin foarte uşor o dată la fiecare lună.

T.RO: Ai scăzut chiria din cauza crizei?

C.: Chiar am micşorat-o, pe bune!

T.RO: De la cât la cât şi în ce zonă?

C.: Hahaha! Nu are importanţă. Am făcut asta pentru că i-am înţeles perfect pe chiriaşi, mai ales că la mine în chirie stau cupluri în două din apartamente. Şi eu am stat în chirie. Eu mă uit la oameni atunci când îmi aleg chiriaşii pentru că am investit foarte mult în aceste apartamente şi chiar aş vrea să se păstreze bine.

T.RO: Ziceai că ai avut o copilărie grea. Unde ai copilărit?

C.: M-am născut în Floreasca pe strada Cornescu, apoi ne-am mutat în Dristor, apoi în Militari, apoi în Crângaşi, apoi în 1 Mai, apoi iar în Militari şi acum stau în Pantelimon.

T.RO: Şi ai reuşit să păstrezi legătura cu prietenii?

C.: În Dristor mi-am petrecut toată copilăria, acolo mi-am făcut prietenii cei mai apropiaţi în copilărie. Ţin legătura şi acum cu unii dintre ei. Eu am o chestie, pe care nu o doresc nimănui. Trăiesc foarte mult în trecut. Mi-e dor de trecut, de copilărie, chiar dacă au fost grele. Sunt încă un copil. Din cauza mutărilor permanente, legătura cu prietenii mei s-a rupt la un moment dat pentru vreo şase ani. Într-o zi m-am dus la Dristor, la 33B, în faţa blocului, ştiam la ce etaj stătea fiecare şi am început să bat la uşi. Din şaisprezece am mai găsit doi. Unul era la pârnaie, alţii se mutaseră sau îşi făcuseră familii, dar cu cei pe care i-am mai găsit, ţin şi acum legătura. Şi cu cei din 1 Mai ţin legătura.

T.RO: Mai e vreunul din ei printre prietenii tăi cei mai buni de acum?

C.: Aş minţi să spun că da. Acum cei mai buni prieteni sunt dansatorii mei. Ei sunt, practic, o a doua familie. Cinci zile pe săptămână le ptrecem împreună, dormim împreună, mâncăm împreună. Şi mai am un prieten foarte bun, pe Dumi, cu care mă sfătuiesc tot timpul când am o problemă sau trebuie să iau o decizie importantă. Uite, cu el sunt prieten de când stăteam pe 1 Mai.

T.RO: Am văzut că nu ai nicio problemă în a spune că eşti ţigan. Ţi se întâmplă des să te loveşti de discriminare?

C.: Mai tot timpul. Faptul că am recunoscut a fost o dezlănţuire a mea. Ultima dată s-a întâmplat la imnul Liberty Parade. O persoană a găsit o singură justificare pentru a desfiinţa piesa şi a zis: "Da bă, e frumoasă piesa, dar e cioară!". Şi sunt multe. Cea care m-a durut cel mai mult a fost după un articol din Libertatea în care spuneam că îmi doresc foarte mult un copil. Şi ziceam acolo că împlinirea mea sufletească va fi atunci când mă voi vedea de două ori în acelaşi timp pentru că sunt sigur că viitorul meu copil va fi exact ca mine. Iar cineva a scris că împlinirea lui sufletească va fi atunci când va muri copilul meu şi mi se va stârpi specia.
Revin la imnul Liberty Parade. Erau sute de comentarii de genul "ce vrea cioara asta?" sau "ce caută ţiganul ăsta borât aici?", iar la Liberty Parade am urcat pe scenă am zis "ridicaţi mâinile în aer" şi toţi ce 75.000 de spectatori au ridicat mâinile în aer. Nu înţeleg unde sunt ăştia care mă vor mort sau aşa mai departe...

T.RO: Asculţi manele?

C.: Nu, dar am încercat să înţeleg de ce au acest succes. Şi eu cred că e ritmul. Pe acest ritm, femeile dau din buric, iar ţiganul stă şi se uită la ea şi e excitat. Asta cred eu că e explicaţia. Unii dintre artiştii care le interpretează au nişte voci şi tehnici vocale absolut remarcabile, dar nivelul din text e undeva foarte jos. Ei vorbesc doar de ego, "sunt mare miliardar, fetele pe mine sar"...  

T.RO: Care versuri de manele ţi-au rămas întipărite în minte?

C.: Muuulte, dar în primul rând "oooo, viaţa mea". Dar ei au o problemă. Plâng şi atunci când cântă de bine. Adică nu poţi să cânţi "Câţi bani am făcuuuut" ca şi cum ai plânge. Care e faza? Plângi că ai făcut bani? E dubios. Piesele lor nu au conţinut. În schimb ascult Romica Puceanu am şi samplat din ea pe piesele mele. Ascult Fărâmiţă Lambru şi Toni Iordache, Şaraiman. Muzica lăutărească e altceva. Are esenţă.

T.RO: Ce sfat ai da politicienilor astfel încât să îi îndemni să combată rasismul? Nu ştiu dacă-ţi aduci aminte, de exemplu, când domnul preşedinte Traian Băsescu a numit o jurnalistă "ţigancă împuţită"...

C.: La noi, la ţigani, există o vorbă care zice că "românul nu se simte bine dacă nu te face măcar o dată ţigan". Nu cred că Băsescu e rasist. Politica pentru ţigani o duce domnul Nicu Păun. Încerc şi eu. Nu zic că sperăm să refacem imaginea, dar măcar să construim un început. O să dureze mult timp. N-o să fiu eu eroul naţiei mele, dar măcar vreau să fac ceva acolo. Erou e un tip, îmi scapă numele, cred că Florin, care a creat un cabinet de studiu pentru romi la Facultatea de Istorie şi el chiar luptă pentru noi. A obţinut un buget de 40.000 de euro de afară şi ştii ce face? Ia copii romi şi le spune: "Bă, daca până la sfârşitul anului nu ai nicio absenţă, primeşti banii aşia". Deci le dă bani ca să se ducă la şcoală. Şi asta funcţionează. E o idee genială care chiar îi stimulează.

CITEŞTE MAI DEPARTE PE TABU.RO.