CM 2010: Şase jucători aleargă după Balonul de Aur

Bătălia pentru titlu mai are trei episoade. Derivat din lupta celor patru naţionale se duce una acerbă, cu concluzii se vor fi trase la sfârşitul anului,  referitoare la noul Balon de Aur. Istoria recentă ne arată că cel mai bun jucător al turneului final este ales, ca o consolare, de la echipa care pierde finala (Oliver Kahn în 2002, Zinedine Zidane în 2006), însă această sensibilitate se destramă până în decembrie, când este ales cel mai bun jucător al lumii.

Aproape în fiecare an în care s-a desfăşurat câte o ediţie a Cupei Mondiale, acesta a fost ales de la echipa învingătoare. Aşa s-a întâmplat în 2006, când a câştigat Fabio Cannavaro, dar şi în 2002 (Ronaldo) sau 1998 (Zinedine Zidane). De asemenea, în 1990 a fost ales Lothar Matthaus, iar în 1982 Paolo Rossi.

Din cursa pentru titlul din acest an au ieşit clar Lionel Messi, Kaka şi Cristiano Ronaldo, care n-au reuşit mare lucru nici cu echipele lor de club. Pe baza performanţelor de până acum, dar înaintea semifinalelor, au mai rămas şase candidaţi la Balonul de Aur 2010.

Wesley Sneijder (Olanda & Inter Milano)

Pus pe lista de transferuri a lui Real Madrid, vara trecută, pentru a le face loc starurilor pe care Florentino Perez intenţiona să le aducă pe Bernabeu, Sneijder a explodat la Inter Milano, cu care a câştigat Liga Campionilor. De asemenea, el a făcut şi un foarte bun Campionat Mondial.

Tenace şi inventiv, el s-a impus în echipa lui Ajax la o vârstă fragedă, impresionând prin atitudine şi tehnică. A semnat cu Realul în 2007, n-a reuşit să se integreze, însă în plan personal turneul final al Euro 2008 a fost o reuşită. În teren îl dezavantajează fizicul, însă compensează prin combativitate.

Arjen Robben (Olanda & Bayern Munchen)

Un alt olandez aruncat din curtea Realului a înflorit în altă parte. Lui Robben i-a priit Bayrn Munchen. Spre deosebire de Sneijder, el se integrase bine la madrileni, dar a trebuit să se dea la o parte în faţa starurilor Cristiano Ronaldo şi Kaka. prin calităţile sale a cărat practic pe Bayern până în finala Ligii Campionilor. Şi la CM poate fi cheia succesului Portocalei Mecanice, arătând-o deja în partidele cu Slovacia şi Brazilia.

Diego Forlan (Uruguay & Atletico Madrid)

Puţini fani ai lui Manchester United credeau că atacantul uruguayan se va transforma atât de mult. Jucătorul care marca abia la opt luni după ce sosea pe Old Trafford a ajuns la o maturitate şi inteligenţă care-i permit să concureze la titlul de Jucătorul Anului. A câştigat Europa League, cu Atletico Madrid (primul trofeu european pentru gruparea de pe Vicente Calderon, după 1962), iar în cele şase sezoane petrecute în Primera Division a cucerit în două rânduri titlul de golgeter. A marcat de trei ori şi în Africa de Sud, dar a dovedit reale calităţi şi de pasator.

Bastian Schweinsteiger (Germania & Bayern Munchen)

S-a impus în primul "unsprezece" al bavarezilor la doar 18 ani, dar mulţi au ajuns să creadă nu va putea ajunge la potenţialul pe care unii considerau că îl are. Cu toate acestea, sezonul trecut Schweini a renăscut la echipa de club, unde antrenorul Louis Van Gaal l-a reprofilat ca mijlocaş central. A jucat astfel un rol vital în drumul lui Bayern până în finala Champions League. Joachim Low a recunoscut şi el progresele fotbalistului şi îl foloseşte tot în centru, alături de Khedira. I se datorează în mare măsură succesul din sferturile CM 2010, contra Argentinei, fiind dealtfel numit de Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung "epicentrul jocului german".

David Villa (Spania & FC Barcelona)

Între multitudinea de staruri pe care Vicente Del Bosque le are la dispoziţie, Villa este cel mai productiv. A marcat cinci goluri şi a pasat decisiv la un altul, ceea ce-l face părtaş la toate reuşitele ibericilor de la acest turneu final. A strălucit şi la nivel de club, marcând peste 100 de goluri pentru Valencia, dar în următorii cinci ani va juca pe Camp Nou, unde se aştepată de la el aceeaşi eficacitate.

Xavi Hernandez (FC Barcelona)

Geniul mijlocaşului campioanei Europei este indubitabil. Conducătorul de joc al Barcelonei şi al naţionalei Spaniei are o viziune a jocului cum la puţini fotbalişti s-a putut întâlni. Are o intuiţie înnăscută privitoare la intenţiile şi viitoarele poziţii ale coechipierilor, iar asta face ca echipa să fucţioneze ca o morişcă. Munca sa în Spania a fost tulburată de sufocarea zonei centrale în care activează. În ciuda acestui fapt, rămâne motorul fără de care naţionala iberică nu poate funcţiona.