6,1% este câştigul celor care au schimbat lei în euro la sfârşitul lui 2008 (3,99 lei/euro) şi înapoi în lei la sfârşitul lui 2009 (4,23 lei/euro). Adică, nimic.
De ce nimic? Pentru că tot 6% a fost diferenţa de dobândă între depozitele în euro (5%) şi cele în lei (11%). De fapt, diferenţa de dobânzi a fost probabil factorul care a împiedicat leul să se deprecieze şi mai mult.
Şi, din acest motiv, dobânda de politică monetară a BNR devine şi mai importantă în 2010. Chiar dacă leul are suficientă energie ca să se întărească, o parte din ea va fi folosită de banca centrală pentru a relaxa costurile creditării.
Tot cu nimic s-au ales şi cei care au investit în franci elveţieni (dacă însă ai credit în franci, citeşte aici). Oricum, cu mai mult decât pierderile aduse de monede ca dolarul sau yenul, care fuseseră vedetele lui 2008.
În schimb, vedetele lui 2009 au fost lira sterlină, care a adus înapoi tot ce irosise în 2008, şi aurul, care a crescut pentru al cincilea an consecutiv – în total, cu 160% (dacă e cazul să mai investeşti în aur sau nu, citeşte aici).
Ce trebuie să urmăreşti în 2010 pentru a decide în ce monede să-ţi ţii economiile:
1. Acordul cu FMI: Dacă dă semne că se rupe, cumpără valută.
2. Şedinţele Consiliului de Administraţie al BNR: Dacă dobânda este ţinută sus, vinde valută şi depune leii la bancă. Citeşte mai mult pe Vox Publica
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M