Hidrocentralele de pe Dunăre sunt unele dintre cele mai măreţe construcţii ale epocii socialiste. România a plătit un preţ scump pentru înălţarea lor - mii de oameni au fost dezrădăcinaţi, obligaţi să-şi părăsească pentru totdeauna casele.
Hidrocentralele Porţile de Fier 1 şi 2 au fost construite de zeci de mii de români şi iugoslavi cu eforturi imense. S-au străpuns stânci, s-au mutat munţi, s-au înecat aşezări, s-au construit alte şosele şi căi ferate.
Istoria Hidrocentralei Porţile de Fier 1 începe pe 7 septembrie 1964, când în amonte de oraşul Drobeta Turnu-Severin, Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Iosip Tito inaugurau începerea lucrărilor.
Cifrele sunt incredibile - numai pe malul românesc au muncit 12.000 de oameni şi sute de utilaje au excavat aproape 23 de milioane de metri cubi de rocă şi pământ.
Construcţia Hidrocentralei a durat 8 ani, iar costurile au depăşit 400 de milioane de dolari.
Dincolo de măreţia lucrării rămâne, însă, drama românilor. 15.000 de oameni au fost obligaţi să-şi părăsească locuinţele. Lacul de acumulare creat a înghiţit 11 sate, dar şi oraşul Orşova Veche. Au fost strămutaţi şi morţii. Insula Ada-Kaleh a fost înecată şi, odată cu ea, puţin din istoria noastră.
Sora mai mică, Hidrocentrala Porţile de Fier 2, a fost construită între 1977-1984. Barajele deversoare, podurile şi ecluzele fac din cele două hidrocentrale adevărate monumente de arhitectură şi tehnologie.
Cetăţile româneşti ale luminii
PUBLICAT
Luni, 1 Ianuarie 2007 19:18
ACTUALIZAT
Luni, 1 Ianuarie 2007 19:18
SURSA
Realitatea TV
Citeşte totul despre:
baraje LIBERTATEA.RO
Alte articole din SOCIAL
27 Mai, 13:05








Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M