România, printre ultimele clasate într-un top al cercetării ştiinţifice/FOTO: endowment.org

Potrivit studiului realizat de National Science Board din SUA,  România ocupă ultimele locuri într-un clasament mondial privind cercetarea ştiinţifică. Situaţia cercetării ştiinţifice din România a fost analizată comparativ cu alte alte 44 de ţări la două nivele: bugetul alocat de stat pentru cercetare şi numărul de articole ştiinţifice publicate la nivel internaţional. Cifrele utilizate pentru analiza comparativă corespund anului 2007.

Astfel, în 2007,  Guvernul a alocat pentru cercetare 0,53% din PIB.  Doar trei state au avut atunci un buget mai mic decât ţara noastră, respectiv Argentina, Mexic şi Slovacia. Situaţia a fost şi mai dramatică în 2009, când cercetarea a beneficiat doar de 0,3% din PIB.

România nu stă mai bine nici la capitolul articole ştiinţifice publicate la nivel internaţional. Astfel, deşi în perioada 1996-2007, numărul publicaţiilor româneşti la nivel internaţional a crescut cu 5% pe an, ţara noastră nu a reuşit să se situeze mai sus de locul 43  (din 45).  În schimb, am fost întrecuţi de ţări precum Iran, Brazilia, Egipt sau Chile.

Cercetătorii români: Finanţarea deficitară este cauza principală a rezultatelor slabe obţinute

Este extrem de dificilă identificarea unui singur vinovat pentru situaţia în care se găseşte de ani buni cercetarea românească. Cert este însă, că majoritatea cauzelor au acealaşi punct de plecare: banii.

''Finanţarea deficitară este cauza principală a rezultatelor obţinute. Însă între finanţare şi rezultate mai sunt o serie de manifestări intermediare, vizibile pentru cei care au ochi de văzut: scăderea atractivităţii pentru învăţământul din domeniul ştiintific, scăderea atractivităţii pentru job-uri în cercetare în rândul absolvenţilor, fuga creierelor” şi îmbătrânirea avansată în sistemul de cercetare'', spune Mircea Penţia, cercetator ştiintific la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară din Bucuresti – Magurele şi cercetator asociat la CERN (Centrul European de Cercetari Nucleare – Geneva).

Vinovăţia nu poate fi  justificată doar în termeni economici. Oamenii, atât cei din conducerea ţării şi a instituţiilor cu putere de decizie în cercetare, cât şi publicul în general, trebuie să îşi asume, de asemenea,  o parte din vină.

''Situaţia cercetării româneşti s-ar putea explica pornind de la locul pe care îl ocupă România pe hartă. De la locul pe care îl ocupă ştiinta în lista priorităţilor politice. De la locul pe care îl ocupă cunoaşterea în atenţia publică. Şi de la cine ocupă locurile importante din sistem'', susţine Mihnea Boştină, cercetător la Catedra de Chimie Biologică şi Farmacologie Moleculară a Şcolii Medicale Harvard.

Soluţii:  Oameni competenţi, un nou cadru legislativ şi încurajarea tinerilor cercetători

România nu duce lipsă de materie cenuşie. Din contră,  are un mare potenţial de afirmare în lumea ştiinţifică internaţională. Practic fondul există. Ceea ce trebuie schimbat însă,  este forma.

''Un prim, dar nu şi suficient pas, ar fi un cadru legislativ adecvat. Modalităţi clare şi corecte de ocupare a posturilor, modalităţi echitabile de plată a personalului, modalităţi adecvate de acordare a granturilor de cercetare. Al doilea pas, care e chiar mai important decât primul, este numirea unor persoane competente în câteva posturi importante'', afirmă Mihnea Boştină.

O altă problemă care trebuie soluţionată este numirea corectă a evaluatorilor din comisiile de atribuire a fondurilor pentru cercetare.

''Aceştia au fost aleşi prin autopropunere. La alcătuirea comisiilor prea puţin s-a ţinut cont de domeniul de competente, iar abţinerea, recunoaşterea incompetenţei este o procedură necunoscută la noi. Punând oameni nepotriviţi, aceştia decid în necunoaştere de cauză sau chiar cu reavoinţă, fără a se putea apela la recurs sau la condamnarea incompetenţei sau reavoinţei'', este de părere cercetătorul Mircea Penţia.

În plus, trebuie încurajată excelenţa şi sprijinit financiar succesul. Cei aflaţi la început de carieră trebuie stimulaţi prin granturi şi premiaţi pentru ideile lor. În acelaşi timp, spune cercetătorul Mihnea Boştină, România ar avea nevoie de un institut care sa încurajeze excelenţa.

În acest moment, în România producţia ştiinţifică este împărţită între universităţi (55%), instituţii naţionale de cercetare-dezvoltare (20%) şi Academia Română (15%), potrivit Asociaţiei Ad-Astra. Campioanele absolute la cercetare ştiinţifică sunt Universitatea Bucureşti, Universitatea Politehnică Bucureşti, Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj şi Universitatea ''Al.I. Cuza'' din Iaşi.