Cele trei Românii ale partidelor VEZI HĂRŢI

Proiectul PDL: spaţii mai mari cu costuri mai mici

De fapt, se pare că avem de a face cu un proiect prezidenţial asumat în cele din urmă, nu fără reţineri, şi de principalul partid de guvernământ. PDL propune o organizare cu opt regiuni mari, care înlocuiesc total actualele judeţe. În faţa aparenţei de centralizare, Traian Băsescu încearcă să contreze vorbind despre un transfer serios de competenţe spre primării. Principala idee a acestei construcţii este economia cheltuielilor publice cu administraţia locală: mult mai puţine prefecturi, consilii judeţene şi deconcentrate. Iar principalul neajuns pare să vină din direcţia potenţialului de dezvoltare pe care îl asigură. Sunt aşezate sub aceeaşi cupolă administrativă zone cu dezvoltări şi caracteristici total diferite, care nu au nici tradiţii şi nici probleme comune (Constanţa e alături de Vrancea, Prahova alături de Teleorman, etc). Implicit, această variantă poate genera conflicte între cele opt "metropole" şi oraşele satelit, în baza unei vechi tradiţii a centralizării investiţiilor.

Principalul dezavantaj al reorganizării administrative va fi, atenţionează specialiştii, îngreunarea accesului românilor la serviciile publice. Cauzele sunt, în primul rând, distanţele mari şi barierele geografice. Un alt dezavantaj va fi acela că noua organizare va rupe tradiţia administrativă românească, axată pe judeţe de dimensiuni medii. Specialiştii mai avertizează că o mare piedică în faţa reorganizării administrative vor fi diferenţele mari între judeţele ce urmează a fi comasate, diferenţe de ordin economic, social şi cultural. Nu în ultimul rând, atrag atenţia cei care au lucrat la proiectul de reorganizare, desfiinţarea judeţelor va fi un proces complex şi dificil. Mari bătăi de cap le vor da autorităţilor mutarea în noile sedii de judeţ.

Proiectul USL: Spaţii mai mari, împărţite în camere parlamentare

Proiectul Opoziţiei propune tot opt regiuni, dar judeţele nu dispar. Regiunile se suprapun peste actuala organizare şi au ca scop derularea programelor de dezvoltare pe spaţii largi. Noile entităţi ar fi conduse de consilii regionale care au în frunte un preşedinte regional ales prin vot direct de cetăţeni. Parlamentul rămâne bicameral, dar Senatul ar urma să reprezinte aceste regiuni şi interesele lor. Avantajul proiectului e îmbinarea între administraţia "de lângă casă" şi cea pe regiuni mari. Dezavantajul principal este legat de faptul că nu scade cheltuiala publică, care chiar poate creşte prin adăugarea unui nou palier administrativ. PDL nu a întârziat să atace deja pe această direcţie.

Proiectul UDMR: Covasna, Harghita, Mures si ceilalti

Mai puţine judeţe ca acum, dar mai multe decât în viziunile USL şi PDL. Practic, actualele unităţi administrative sunt grupate câte două, trei sau patru, în aşa fel încât, în final, ajungem să avem 16 regiuni de dimensiuni medii. Proiectul legislativ are în vedere reorganizarea regiunilor de dezvoltare din România, mărind numărul acestora de la 8 la 16, grupate la rândul lor în 5 macroregiuni, după cum urmează: Botoşani - Suceava, Bacău - Iaşi - Neamţ - Vaslui, Brăila - Buzău - Galaţi - Vrancea (macroregiunea I), Constanţa - Tulcea, Bucureşti, Călăraşi - Ialomiţa - Ilfov, Giurgiu - Teleorman, Dolj - Mehedinţi - Olt (macroregiunea II), Gorj - Vâlcea, Argeş - Dâmboviţa - Prahova (macroregiunea III), Arad - Caraş-Severin - Timişoara, Alba - Hunedoara, Sibiu - Braşov (macroregiunea IV), Covasna - Harghita - Mureş, Bistriţa-Năsăud - Cluj - Maramureş şi Bihor - Sălaj - Satu-Mare (macroregiunea V).

Ideea politică de la baza proiectului e generarea unui sistem compatibil cu naşterea "regiunii maghiare", compuse obligatoriu din Harghita, Covasna, Mureş şi atât. În acest scop, toate judeţele actuale sunt grupate atent în funcţie de compatibilităţi, tradiţii şi nivel de dezvoltare. Acesta ar fi avantajul principal al proiectului. Dezavantajele sunt două: prea puţine economii şi, evident, "regiunea magiară".