Cele trei enigme ale procesului lui Jerome Kerviel

Procesul lui Jerome Kerviel a debutat marţi, iar avocaţii săi au dificila misiune de a demonstra că fostul trader nu este vinovat, ci este o victimă. Completul de judecată trebuie să găsească răspunsul la trei întrebări.

A putut Kerviel să îşi ascundă pierderile?

Jerome Kerviel este acuzat că a investit nu mai puţin de 50 de miliarde de euro fără a avea autorizaţia superiorilor săi. Poziţiile pe care le luase pe pieţele fianciare au fost revândute de urgenţă de către Societe Generale, în ianuarie 2008. Rezulatul final: o pierdere de 4,9 miliarde de euro pentru bancă.

De ce nu şi-a dat seama de nimic Societe Generale? Potrivit anchetei condusă de judecătorul Renaud Van Ruymbeke, Jerome Kerviel şi-a disimulat operaţiile: el ar fi ascuns investiţii riscante, introducând în sistemul informatic al băncii operaţii fictive. Traderul ar fi trimis şi e-mail-uri prin care confirma aceste operaţiuni, pentru a înşela echipele de control ale băncii.

Jérôme Kerviel a fost adus în faţa justiţiei pentru abuz de încredere, fals şi uz de fals şi introducere frauduloasă de date într-un sistem informatic. El riscă cinci ani de închisoare şi 375.000 de euro amendă.

În timpul audierilor, Jerome Kerviel nu i-a adus decât un singur argument judecătorului: operaţiunile aveau o asemenea amploare, încât Societe Generale nu ar fi putut să le ignore, iar tăcerea a însemnat că este de acord cu tranzacţiile. Acesta este şi argumentul pe care avocaţii îl vor expune în faţa tribunalului corecţional, încercând să scoată în evidenţă contradicţiile superiorilor lui Jerome Kerviel.

Societe Generale este vinovată?

La originea procedurii se află plângerea unui acţionar al Societe Generale, iar banca s-a constituit ulterior în parte civilă. Este al doilea obiectiv al avocaţilor lui Jerome Kerviel: să convingă de faptul că Societe Generale nu ar trebui să fie pe banca victimelor, ci a acuzaţilor.

Ancheta a demonstrat slăbiciunile băncii, care nu ajung însă la domeniul penal. "Back office-ul", însărcinat să verifice toate operaţiunile efectuate de traderi nu a văzut nimic.  La fel şi superioerii direcţi ai lui Jerome Kerviel. În timpul audierilor, traderul a afirmat chiar că i-a amintit şefului său de operaţinui, dar declaraţia nu l-a convins pe judecător.

Societe Generale a făcut singură menajul. Poziţiile luate de Jerome Kerviel au fost revândute, iar apoi au început să cadă capete. Superiorii traderului au fost concediaţi, iar directorul Daniel Bouton, care s-a agăţat de postul său, a demisonat totuşi, în aprilie 2009.

Care au fost motivaţiile lui Jerome Kerviel?

Inculpatul şi avocaţii săi au dat asigurări că tânărul nu vroia să se îmbogăţească. I-ar fi alunecat pur şi simplu piciorul pe acceleraţie, victimă a sistemului finaciar şi al presiunii superiorilor. Este ceea argumentul principal din campania de imagine a lui Jerome Kerviel la începutul lunii mai, numită "Angrenajul: memoriile unui trader".

El se descriea în carte  ca o "prostituată, într-o mare orgie bancară". "Singurul scop era să obţinem cât mai mulţi bani, în cât mai puţin timp posibil, nu conta cum", descrie Kerviel practicile traderilor băncii. El mai povesteşte cum, în ciuda unei culturi corporatiste care spunea că sunt într-o mare familie, ar fi fost în stare să profite de greşeala unui coleg, aşezat la doar doi metri de el.