Ne întoarcem puţin în comunism şi vorbim de un proiect al lui Henri Coadă, care vorbea în anii 60 de un mijloc de transport ce pare incredibil, asigurând legătura dintre Constanţa şi Bucureşti în maximum 45 de minute. Proiectul a fost abandonat în 1989, iar o soartă asemănătoare a avut piramida construită de un inginer pasionat lângă Piteşti, cu rezultate uimitoare şi oarecum intrigante pentru acele vremuri.
Apoi, revenim în prezent şi vorbim de telocite, celule descoperite de cercetătorii români, despre care s-a aflat că au numeroase calităţi, ajutând la refacerea inimii şi a ţesutului pulmonar. Vorbim de o descoperire a cărei importanţă rivalizează cu cea a celulelor stem.
Visul lui Coandă, 1960
Mărfurile să "plutească" de la Constanţa la Bucureşti, în 45 de minute
Preocupările lui Henri Coandă au depăşit domeniul aviatic, un exemplu foarte bun fiind proiectul Aerotub Express. Propus de savantul român în anii 60, proiectul viza construirea unui sistem subteran prin care marfa să poată fi trimisă de la Bucureşti la Constanţa, de exemplu, cu viteze care puteau ajunge la 500 de kilometri pe oră. După estimarea lui Coandă, mii de tone de mărfuri urmau să fie transportate pe un traseu de 230 de kilometri în 30-45 de minute.
Containerele cu marfă ar fi urmat să plutească pe pernă de aer. Transportul se baza exclusiv pe diferenţa de presiune de la capetele tuburilor.
Coandă şi-a prezentat schiţele şi, totodată, a explicat cum poate fi construit sistemul. Mai mult, savantul spunea că un astfel de sistem poate fi folosit şi la transportul de persoane. Coandă propunea astfel de "metrouri" între Bucureşti, Ploieşti şi Braşov.
Coandă a murit în 1972. Folosind planurile savantului, conducerea comunistă a încercat să pună în aplicare valoroasele idei. O bază a fost înfiinţată pe Valea Telejănului, la Măneciu. Acolo, sistemul a fost folosit la o carieră de piatră, pentru transport. Transportul bazat pe diferenţa de presiune a fost folosit la Măneciu până în 1989.
Coandă socotit de celebrul arhitect francez Gustave Eiffel drept un prizonier al timpului, ideile sale fiind cu mult înaintea timpului în care a trăit - a avut alte zeci de idei, rămase statului român. Brevetele şi lucrările elaborate de Henri Coandă, cedate definitiv de fiica acestuia statului român, se află acum la Muzeul Aviaţiei din Bucureşti.
Institutul Central de Biologie, 1985
"Minunea apei" din piramida de la Piteşti
La câţiva paşi de centura oraşului Piteşti, în localitatea Prundu, se poate zări de la depărtare ceva ce seamănă cu o seră. Un schelet de metal îmbrăcat cu geamuri de sticlă, numai că are formă de piramidă. Cine ar construi o seră în formă de piramidă?
Ideea a venit Mărioarei Glodeanu, un inginer român încă în activitate, însărcinată în anii 80 cu construirea unei staţii de epurare biologice, pentru ape reziduale. Staţia lui Glodeanu folosea, pentru filtrare, nufărul egiptean, planta capabilă să fixeze sedimentele. Biomasa rezultată era destinată îngrăsării pământurilor de la Albota, o comună din judeţul Argeş.
Mărioara Godeanu, şefa unui colectiv de la Institutul Central de Biologie, a folosit însă piramidă şi pentru alte experimente. Pasionată de piramide, ea a studiat influenţa acestora asupra creşterii plantelor şi, potrivit unor mărturii, ar fi folosit piramida pentru unele cercetări în domeniul farmaceutic.
Godeanu locuieşte acum la Petroşani, unde este angajata unui institut privat de cercetare. Într-unul dintre puţinele interviuri acordate presei, Mărioara Godeanu spunea:
"Am fost ajutată de doi ingineri arhitecţi, care au realizat planurile la scara 1:10 faţă de piramida lui Keops, respectând toţi parametrii piramidei din Egipt. Cu toate că ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirată să constat că am fost sprijinită în acea perioadă de o serie de personalităţi din domeniul politic, oameni foarte pasionaţi în intimitatea lor de asemenea domenii de cunoaştere. Piramida a fost terminată cu bine în 1985.
Oficial, ea a fost construită ca staţie-pilot de urmărire a acţiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au făcut şi multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a răşinilor, studii de germinare rapidă, de accelerare a proceselor de creştere. Dar adevărata noastră bătălie cu instalaţia de la Piteşti a fost pentru a demonstra efectul de formă (al piramidei) asupra apei. În piramidă, apa se energizează şi ajunge să fie o apă primară, cum sunt apele plate, necontaminate".
Institutul "Victor Babeş", 2011
Fabuloasele telocite, celulele care ajută la refacerea inimii şi plămânilor
Bolnavii care suferă de probleme pulmonare au o şansă în plus la vindecare datorită medicilor şi cercetătorilor români. După ce anul trecut au descoperit telocitele şi faptul că ele ajută la refacerea inimii după infarct, specialiştii de la Institutul Victor Babeş vin cu noi veşti bune: aceleaşi telocite pot reface şi ţesutul pulmonar, dar şi muschiul scheletic.
Profesorul doctor Laurenţiu Mircea Popescu a fost cel care anul trecut a anunţat oficial descoperirea telocitelor, celule care împreună cu celulele stem pot reface muşchiul inimii, afectat de infarct, dar şi creierul.
Supranumite şi "Cheia celulară a regenerării inimii", telocitele sunt prezente în aproape toate organele, mai puţin în creier. Au un corp mic, cu prelungiri foarte lungi şi subţiri încât nu pot fi văzute cu un microscop obişnuit. De altfel, denumirea lor porneşte de la cuvântul grecesc "telo", care înseamnă distanţă sau capăt.
Românii sunt primii cercetători care au descoperit aceste celule, iar existenţa telocitelor a fost confirmată de echipe de specialişti din Italia, Germania, Marea Britanie si China. Fenomenul este cu atât mai important cu cât în ultimul secol s-au descoperit foarte puţine celule noi. Cercetătorii români cred că telocitele ar putea fi cheia regenerării inimii, în condiţiile în care cauza principală de mortalitate în lume o reprezintă bolile cardiovasculare.
Institute din state ca Republica Chineză şi Statele Unite s-au arătat rapid atrase de proiect.
"Există interesul (în SUA- n.red) de a se pune bazele a noi institute de cercetare cu europeni, deoarece aceştia cunosc cel mai bine domeniul. Sumele sunt de 2 -3 milioane de dolari (peste 1,5 milioane de euro- n.red.) pentru astfel de proiecte", a spus Laurenţiu M. Popescu.
Şi chinezii văd potenţialul acestei descoperiri. Profesorul Xiangdong Wang spune că în China există deja 10 de grupuri de cercetărori implicaţi în astfel de proiecte, iar grupul pe care îl reprezintă dispune de un buget de cercetare de 300.000 de euro. Dacă suma ar fi similară şi în cazul celor grupuri, ar rezulta că investiţiile totale în cercetarea telocitelor din China se ridică la circa 3 milioane de euro.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M