Cele 10 superstaruri care au dezamăgit la CM 2010

CM 2010 s-a încheiat, dar ecourile încă nu s-au stins. În timp ce spaniolii încă jubilează după câştigarea titlului, alte echipe îşi ling rănile. Mondialul sud-african ar fi trebuit să primească un plus de strălucire de la vedete precum Kaka, Cristiano Ronaldo sau Wayne Rooney, dar acestea au întârziat la întâlnirea cu gloria.

Cine au fost marile dezamăgiri ale Cupei Mondiale? Vedeţi în cele ce urmează.

Lionel Messi (Argentina)

Micuţul "vrăjitor" al Barcelonei nu a fost nicidecum la fel de slab ca alte vedete de la Cupa Mondială de fotbal,  a jucat satisfăcător, dar nu a reuşit să înscrie niciun gol. A încercat, ce-i drept, şi-a creat ocazii, dar s-au opus fie portarii, fie barele porţilor, fie nu a avut tirul reglat suficient. Per total, poate că nu şi-a arătat calităţile de marcator, dar a organizat foarte bine jocul de pase al Argentinei. Totuşi, el a fost printre starurile care au suferit cea mai mare umilinţă la CM 2010, Argentina fiind eliminată după un usturător 0-4 cu Germania.

Kaka (Brazilia)

A fost departe de jucătorul care în urmă cu câţiva ani era declarat cel mai bun din lume. Ba chiar a şocat prin schimbarea radicală de atitudine în teren: dintr-un jucător aproape umil, el a devenit unul agresiv, fapt dovedit de cele trei galbene primite în patru meciuri.

Kaka nici nu a marcat la CM 2010, deşi era unul dintre jucătorii de la care se aştepta să conducă Brazilia spre al şaselea titlu mondial, şi nici pasele sale, altă dată foarte exacte şi nimicitoare pentru adversari, nu au mai fost atât de periculoase.

Steven Gerrard (Anglia)

A fost mai mult un lider de echipă ineficient, decât un jucător slab în Africa de Sud. Când s-ar fi aşteptat de la el să îşi mobilizeze colegii, să tragă echipa după el, căpitanul Gerrard a eşuat lamentabil. Totuşi, el a fost primul jucător al Angliei care a marcat în Africa de Sud.

Frank Lampard (Anglia)

Singurul lucru bun pe care l-a reuşit la Mondialul sud-african a fost că a readus pe ordinea de zi la FIFA problema introducerii tehnologiei în arbitraj cu golul său "fantomă" din meciul cu Germania.

John Terry (Anglia)

Cunoscut ca un jucător cu reflexe excelente şi cu o inteligenţă aparte în apărarea celor de la Chelsea, John Terry a dezamăgit crunt la CM. După evoluţii acceptabile în grupă, Terry a fost de nerecunoscut în meciul cu Germania, în care apărarea pe care el ar fi trebuit s-o conducă a primit patru goluri.

Cristiano Ronaldo (Portugalia)

Venit după un sezon senzaţional la Real Madrid, cu peste 30 de goluri în mai puţin de 40 de meciuri, starul portughez a fost una dintre "trompetele" Portugaliei la turneul final.

A reuşit un singur gol în meciul cu Coreea de Nord, câştigat de lusitani la scor "fluviu", 7-0. A jucat mult sub aşteptări, poate şi din cauza lipsei de concentrare şi a neînţelegerilor cu antrenorul Carlos Queiroz. A dezamăgit crunt, mai ales că la începutul competiţiei anunţa că vrea să fie cel mai bun jucător de la CM.

Fernando Torres (Spania)

Deşi este campion mondial, lui Fernando Torres nu i-a ieşit nimic în Africa de Sud. Atacantul de la Liverpool, operat cu puţin timp înaintea CM, nu a ajutat prea mult echipa Spaniei în drumul spre trofeul mondial, dar până la urmă ceea ce contează este rezultatul final.

Wayne Rooney (Anglia)

De la starul Angliei şi al "diavolilor" de la Manchester United se aşteptau o mulţime de goluri la CM 2010. Dar Rooney a oferit doar o prestaţie ştearsă. El a jucat mai rău de la meci la meci, iar apogeul l-a atins în meciul cu Germania, pierdut de englezi cu 1-4.

Fabio Cannavaro (Italia)

Fundaşul de fier al campioanei mondiale din 2006, an în care a câştigat Balonul de Aur şi titlul de cel mai bun jucător din lume, a fost doar o umbră a ceea ce se aştepta de la el. Apărarea condusă de căpitanul Squadrei Azzurra a primit cinci goluri în trei meciuri, iar echipa a părăsit competiţia în prima rundă, terminând ultima în grupa F. Cea mai slabă participare a Italiei la un CM.

Thierry Henry (Franţa)

Atacantul Barcelonei era unul dintre jucătorii de la care se aştepta cel mai mult la turneul final, după ce a fost decisiv în obţinerea biletelor pentru Africa de Sud. Cu un henţ, ce-i drept, care a precedat golul calificării din barajul cu Irlanda. Nu a fost titular în echipa Franei, nu a marcat şi nu a avut forţa să mai împingă Franţa de la spate în optimi.