Un computer mecanic vechi de 2.000 de ani salvat de pe o epavă romană i-a uluit pe cercetătorii care au dezvăluit în final secretele sofisticatei maşinării.

Maşinăria s-a aflat printre mărfurile de pe vas, atunci când acesta s-a scufundat în jurul anului 65 Î.Hr. în dreptul coastelor insulei greceşti Antikythera. În anul 1900, un scufundător pe nume Elias Stadiatos a descoperit din întâmplare epava şi a recuperat mai multe statui şi artefacte.

Maşinăria a atras pentru prima dată atenţia oamenilor de ştiinţă, atunci când un arheolog a descoperit că una din bucăţile de rocă dintre obiectele recuperate avea imprimată urma unei roţi dinţate. O examinare mai atentă a materialelor recuperate de pe epavă a evidenţiat în cele din urmă 80 de roţi dinţate, cadrane şi o carcasă din lemn şi bronz care purta inscripţii antice greceşti.

De la descoperirea sa, oamenii de ştiinţă au încercat să reconstituie dispozitivul, despre care acum se ştie că este un calendar astronomic, capabil să urmărească cu o precizie remarcabilă poziţia soarelui, a mai multor corpuri cereşti şi să urmărească fazele lunii. Experţii cred că acesta este cel mai vechi dispozitiv cunoscut care utilizează roţi dinţate şi de departe cel mai sofisticat obiect provenind din epocile antică şi medievală.

Utilizând tomografia computerizată cu raze X şi scanarea de mare rezoluţie a suprafeţei, o echipă de cercetători condusă de Mike Edmunds şi Tony Freeth de la Cardiff University a pătruns în interiorul mecanismului şi a citit cele mai mici inscripţii care acopereau pe vremuri carcasa maşinăriei. Imaginile detaliate ale mecanismului sugerează că acesta ar proveni din perioada 150 – 100 Î.Hr. şi a avut 37 de roţi dinţate care i-au permis să urmărească mişcările soarelui şi ale lunii prin zodiac, să prezică eclipsele şi chiar să reproducă orbita neregulată a lunii. Mişcarea, cunoscută ca prima anomalie lunară, a fost dezvoltată de astronomul Hipparcus din Rhodos în secolul II Î.Hr., care ar fi putut fi consulat la construirea mecanismului, conform speculaţiilor cercetătorilor.

În mod remarcabil, scanările au relevat că dispozitivul utilizează un sistem diferenţial, despre care se credea până acum că a fost inventat în secolul XVI. Nivelul de miniaturizare şi complexitate al componentelor este comparabil cu cel al ceasurilor din secolul XVIII.

Unii cercetători cred că maşinăria, cunoscută sub denumirea Antikythera Mechanism, ar fi putut fi una din numeroasele comori prădate din Rhodos care erau transportate la Roma pentru o sărbătoare organizată de Iulius Cezar.

Unul din misterele care persistă este motivul pentru care tehnologia grecească inventată pentru acest mecanism a dispărut. Nici o altă civilizaţie nu a creat ceva la fel de complex care să fie cunoscut, timp de mai bine de 1.000 de ani.

Una din explicaţii ar putea fi faptul că bronzul era des reciclat în acea perioadă, aşa că multe artefacte ar fi putut fi topite şi, astfel, pierdute.

Cercetarea asupra Mecanismului Antikythera, care a apărut azi în revista Nature, a fost realizată de cercetătorii de la Muzeul Naţional din Atena, unde este păstrat mecanismul, în colaborare cu universităţile din Atena şi Thessaloniki.