Cel mai renumit proces de VRĂJITORIE din toate timpurile

Cel mai cunoscut proces din istorie pe tema vrăjitoriei, cunoscut ca "procesul vrăjitoarelor din Salem", a avut loc peste Ocean, în Massachusetts-ul colonial, în 1692. Aproape 200 de oameni au fost acuzaţi că practicau vrăjitoria - magia diavolului - şi 20 au fost executaţi.

Cazul a fost, evident, total diferit de cel din România, unde două "vrăjitoare" mai puţin magice şi mai degrabă pragmatice au fost reţinute ieri pentru înşelăciune de sute de mii de euro.

La Salem, situaţia a fost alta - oamenii acuzaţi că practicau vrăjitoria - magia divolului - erau bineînţeles nevinovaţi, iar istoria procesului a devenit sinonimă cu paranoia şi injustiţia.

O vânătoare de vrăjitoare

Ce s-a întâmplat? În urmă cu mai multe secole, mulţi creştini, dar şi oameni de alte religii, credeau că Diavolul poate oferi unor oameni puteri vrăjitoreşti, cu ajutorul cărora puteau face rău. A fost o fază a vânătorii de vrăjitoare, care a durat din 1300 până în 1600. Zeci de mii de persoane, în special femei, au fost executate pentru vrăjitorie, scrie Smithsonian Magazine.

În 1689, un război a început în coloniile americane, război care a afectat în special regiunile din Nord şi a trimis refugiaţi în ţinutul Essex şi inclusiv în Salem.

Venirea refugiaţilor a agravat disensiunile deja existente în Salem. Dispute între oamenii bogaţi şi cei care depindeau de agicultură, dispute pe teme religioase, dar şi certuri mai pragmatice pe prorpietăţi erau la ordinea zilei în aşezare, potrivit vecinilor.

În ianuarie 1692, au apărut primele probleme. Fiica reverendului Samuel Parris şi nepoata acestuia au început să aibă nişte crize. Fetele ţipau, aruncau lucruri, se contorsionau în poziţii bizare, aşa că un medic local a găsit motivul: de vină era Diavolul.

Sub presiunea magistraţilor Jonathan Corwin şi John Hathorne, fetele au acuzat trei femei care le-ar fi făcut rău: Tituba, sclava familiei reverendului, Sarah Good, o cerşetoare şi Sarah Osborne, o femeie bătrînă.

După o serie de interogatorii în faţa magistraţilor, Tituba ar fi mărturisit că a acţionat la solicitarea Diavolului şi a descris viziuni elaborate despre câini negri, pisici roşii, păsări galbene şi un "om negru", care îi cerea să semneze într-o carte. Femeia a precizat că în oraş mai sunt şi alte vrăjitoare care vor răul puritanilor.

Cele trei femei se potriveau profilului căutat, de oameni care nu se încadrau în societate. Sarah Good era o cerşetoare fără locuinţă, Sarah Osborne era o femeie care venea prea rar pe la biserică şi avea o viaţă considerată nepotrivită, iar Tituba era pur şi simplu o sclavă din Caraibe. Cele trei au fost încarcerate. Nimeni nu a sărit să le ia apărarea.

Isterie în masă

Paranoia s-a instalat în oraş, dar şi în ţinuturile vecine. O serie de acuzaţii s-au rostogolit în lunile următoare şi zeci de persoane au fost aduse la interogatorii. Cazurile nu mai aveau legătură cu primele condamnate.

Era nevoie de o simplă acuzaţie depusă la magistratul local, pentru ca persoana vizată să fie arestată şi supusă interogatoriilor. În mai, pe fondul numărului tot mai mare de cazuri de vrăjitorie, guvernatorul William Phipps a ordonat înfiinţarea unui tribunal special.

Prima femeie adusă în faţa tribunalului special a fost Bridget Bishop, care a asigurat că este la fel de nevinovată precum un copil nenăscut. Pe 10 iunie, ea a fost prima "vrăjitoare" executată din marele dosar.

Intervenţiile mai multor oficiali care au cerut ca "dovezile spectrale" - mărturiile care vorbeeau despre vise şi viziuni şi care au dus la multe condamnări - să nu fie acceptate. Aceste intervenţii nu au fost luate în seamă, decât atunci când a fost prea târziu.

În total, cel puţin 19 persoane au fost spânzurate pentru vrăjitorie. Un bărbat a fost strivit cu pietre, din acelaşi motiv. Alţi câţiva oameni au murit în închisoare şi aproape 200 de persoane au fost acuzate de vrăjitorie.

Tribunalul special a fost desfiinţat în cele din urmă în octombrie.

Salem îşi cere iertare

O parte dintre magistraţii implicaţi şi-au mărturisit ulterior greşelile. În 1697, Tribunalul General a cerut o zi de post şi reculegere pentru tragedia de la Salem. În 1702, tribunalul a decis să declare toate procesele ilegale, iar câţiva ani mai târziu, toate persoanele acuzate au fost reabilitate.

Abia în 1957 însă, statul Massachusetts şi-a cerut în mod oficial scuze pentru evenimentele din 1692.

Mulţi experţi au încercat de-alungul timpului să explice caza isteriei în masă din Salem.

Unul dintre studiile concrete, publicat în revista Science, pune comportamentul neobişnuit al aşa ziselor victime afectate de vrăjitorie pe seama unei ciuperci care poate fi găsită în secară şi în alte cereale. Toxicologii au admis că ciuperca poate produce spasme musculare, vomă şi halucinaţii.

Alţi cercetători au precizat însă că aşa zisele victime interpretau de fapt un rol şi că acuzaţiile de vrăjitorie pe care le lansau la adresa altor oameni aveau la bază simple rivalităţi.