Astfel, preoţii spun că nu este o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit şi neîmpărtășit.
"Auzi ce spune Mântuitorul în Evanghelie, ca să arate care-i lumânarea noastră: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor – şi apoi arată care-i lumina – ca, văzând oamenii faptele cele bune ale voastre, să-L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.
Un om, creştin bun în sat la voi, care nu înjură, nu fură, nu fumează, duce viaţă curată cu soţia, posteşte toate sfintele posturi, lunea, miercurea şi vinerea; merge la biserică regulat, creşte copiii în frica lui Domnului, acela este o lumină pentru tot satul. „Măi, pe cutare nu l-ai văzut niciodată în crâşmă, nu l-ai auzit vreodată înjurând, l-ai văzut totdeauna la biserică, ai văzut copiii lui cum se închină, ai văzut că-i milostiv, ai văzut că posteşte sfintele posturi, merge la mănăstiri cât mai des, este o lumină pentru tot satul”. Asta-i lumina. Faptele bune.
Poţi să ai un milion de lumânări, nu-ţi ajută nimic la moarte. Cine le-a aprins lumânarea la cei care au murit pe front? Iată lumina: dacă au avut fapte bune, aceea-i lumina.
Lumânarea este un simbol. Dacă o aprinzi este bine, dacă nu poţi, nu-i nimic. Faptele bune merg cu noi, nu lumânarea.
Nu-i o primejdie dacă ai murit fără lumânare, este primejdie dacă ai murit nespovedit, neîmpărtăşit. Aceea este primejdia", conform cărţii „Ne vorbește Părintele Cleopa Ilie”, Volumul 8.
