Dupa împrejurările în care este folosita în cult, lumânarea are diferite semnificații. Lumânarea care se aprinde la citirea Evangheliei înseamnă lumina adevărului evanghelic care a străbătut întunericul necredinței în care trăiau popoarele dinainte de venirea lui Hristos.
Lumanarile sunt nelipsite de la marile slujbe-evenimente din viata omului: botez, cununie, moarte.
La moarte, lumanarea este lumina care se pune in mana mortului, cand acesta isi da duhul, spre a-i fi calauza pe drumul de veci.
Dacă ţii lumînarea cuiva care moare, cad păcatele lui asupra ta? Aceasta este întrebarea care îi macină pe mulți creștini.
Lumânarea este semnul jertfei. O lumânare bine lucrată nu scoate fum, nu picură ceară, ci se transformă toată în lumină. Lumina este forma superioară de existenţă a materiei. De aceea Dumnezeu a făcut mai întâi lumina. Ţinând lumânarea cuiva este ca şi cum l-ai călăuzi. Aşa îl călăuzeşti la Sfântul Botez spre viaţa în Hristos, la Cununie spre o viaţă de familie binecuvîntată de Dumnezeu şi la înmormîntare spre împărăţia cerurilor. Pe vremea Sfântului Apostol Pavel unii se botezau pentru cei morţi. Asta nu înseamnă că le luau ei păcatele.
