Procesul de formare a unui Guvern în Marea Britanie pare a fi intrat în linie dreaptă. Liderul liberal-democraţilor, Nick Clegg a declarat că discuţiile cu David Cameron au intrat în faza finală.
După numerose negocieri de "trei, luate câte două", se pare că la guernare va veni o coaliţie care îi exclude pe laburişti, perdanţi şi din cauza popularităţii scăzute a lui Gordon Brown.
Cedând la dorinţa baronilor laburişti, în frunte cu Peter Mandelson, fostul prim-ministru Gordon Brown a anunţat luni că va preda conducerea partidului în toamnă, un gaj dat liberal-democraţilor. Iniţial decis să se agaţe de poziţie, prim-ministrul a cedat presiunii anturajului şi şi-a anunţat demisia. Decizia lui Brown a stârnit mari controverse privitoare la succesorul său. Printre cele mai citate nume, David Miliband, actualul şef al Diplomaţiei şi fratele său, Ed Miliband, tânărul ministru al Energiei şi Schimbărilor Climatice.
Cum s-a ajuns la formula de coaliţie liberal-democraţi - conservatori? Le Figaro a explicat jocul politic britanic din ultimele zile.
Negocierile cu conservatorii au fost lungi şi fără nimic concret, de aceea liderul liberal-democraţilor a vrut să-i forţeze mâna lui David Cameron. În ciuda faptului că o înţelegere "Lib-Lab" s-ar fi anunţat cel puţin tensionată, Nick Clegg a negociat luni cu laburiştii. Asta după ce sâmbătă seară, Clegg şi Brown, care nu se înţeleg deloc, au avut o conversaţie telefonică furtunoasă. Pe fond, laburişti şi liberal-democraţi au programe divergente în ceea ce priveşte imigraţia şi reînnoirea programelor submarinelor nucleare Trident.
Întrebarea momentului este ce şanse de izbândă ar avea o coaliţie liberal-democrată-conservatoare. De-a lungul dicuţiilor, conservatorii şi liberal-democraţii au căutat să aprofundeze punctele comune grupate în jurul temei interesului naţional, dominată de reducerea defictului bugetar (163 de miliarde de lire).
David Cameron a insistat asupra ideii formării unui guvern "puternic şi stabil" şi a găsirii unei înţelegeri cu Nick Clegg privitor la urgenţa stabilizării pieţelor. Eforturile ambelor părţi nu par a fi incompatibile, deşi conservatorii întrevăd o reducere a deficitului mai substanţială decât liberal-democraţii (63 de miliarde de lire, comparativ cu 50 de miliarde). Obiectivul redinamizării economiei acestui program comun ar putea fi un "conservatorism soft".
Acordul mai şchioapătă încă pe "liniile roşii," trasate şi de o parte şi de cealaltă: prioritatea europeană a liberal-democraţilor nu pare a fi deloc compatibilă cu euroscepticismul conservatorilor. Regularizarea situaţiei imigranţilor clandestini, revendicată de liberal-democraţi, este inacceptabilă pentru conservatori, ca şi reînnoirea programului Trident.
Conservatorii şi liberal democraţii negociază pentru cel puţin doi ani de coaliţie înainte de un nou scrutin, dar nu este exclus ca acesta să aibă loc înainte de această dată. Comentatorii politici nu dau un termen precis, dar anticipează noi alegeri, după modelul celor din 1974. Ultimul guvern minoritar britanic a fost format în februarie 1974 de laburistul Harold Wilson şi nu a durat decât opt luni.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M