Postarea Simonei Gherghe pe blogul său:
"8,46. Nesatisfăcător, și-au zis ai mei, pentru o elevă de peste 9, cât a fost media anilor de liceu. Eu, însă, eram în lumea mea. Lumea mea de fată de 18 ani, îndrăgostită și pe care n-o prea mai interesa nimic altceva, în afară de ieșirile cu prietenul meu.
Dar șocul avea să vina puțin mai târziu, la începutul toamnei. Am picat la examenul de admitere la facultate. (Pe vremea aia, examenul era extrem de exigent, cu mulți concurenți pe un loc). Ei, și-abia atunci s-a trezit și față îndragostită. După plânsul ăla interminabil, zecile de lamentări și ceva revoltă, dar și rușine, mi-am dat seamă că o cam făcusem lată. Părinți dezamăgiți, profesori la fel, iar eu față-n față cu primul eșec important din viață mea.
Trezirea
Nu-mi amintesc multe despre anul ăla, pe care l-am urât. Mă simțeam izolată și rușinată de situația în care singură mă pusesem. Știu că mergeam la pregătire, luăm ajutorul de șomaj și, tot atunci, am învățat să gătesc. De parcă timp de un an de zile, aș fi făcut doar astea trei lucruri. Mai târziu, mamă mi-a spus că ea crede că mă autopedepseam, pentru că găteam pentru toată familia. Așa, măcar eram utilă. A mai fost și anul în care am citit cele mai multe cărți în franceză. În toamnă următoare, am intrat printre primii la facultate. Și-am reintrant în rândul lumii".
