Ce este o gaură neagră şi care sunt efectele ei

Potrivit Wikipedia, nici măcar radiaţia electromagnetică (de ex. lumina) nu poate scăpa dintr-o gaură neagră, astfel încât interiorul unei găuri negre nu este vizibil, de aici provenind şi numele. Gaura neagră are în centrul ei o regiune cunoscută şi drept „singularitate".

La suprafaţa limită gravitaţia este atât de mare, încât nicio rază (particolă) de lumină din interiorul găurii nu are energie suficientă pentru a scăpa în afară. La această suprafaţă limită deplasarea gravitaţională spre roşu este infinit de mare.

Viteza de scăpare gravitaţională este la suprafaţa limită egală cu viteza luminii, aşa încât raza suprafeţei limită este egală cu raza traiectoriei circulare, numită „raza Schwarzschild”.

Când o stea de aproximativ 20 de ori mai mare ca Soarele îşi epuizează "combustibilul" intră în colaps nemaiputând să susţină toate reacţiile ce au loc în interiorul ei. Ea explodează provocând o explozie de proporţii numită supernovă. Dar miezul stelei rămâne compact iar colapsul continuă. Particulele miezului se zdrobesc una de alta din cauza propriei gravitaţii până când tot ce rămâne este o gaură neagră.

La marginea unei găuri negre există o "graniţă" invizibilă numită orizontul evenimentului. Odată depăşită această graniţă nimic nu poate scăpa din gaura neagră, nici măcar lumina, motiv pentru care tot ceea ce se întâmplă într-o gaură neagră rămâne invizibil . În interiorul unei găuri negre, în ciuda aparenţelor, se presupune că este extrem de luminos, deoarece lumina este şi ea prinsă în gaura neagră. Materia absorbită de gaura neagră este supusă diverselor efecte fizice precum şi comprimării. În centrul unei găuri negre se află unul dintre cele mai misterioase fenomene fizice: singularitatea. Singularitatea este un punct de volum ce tinde spre zero dar care conţine o masă ce tinde spre infinit. În cazul unei găuri negre, singularitatea este masa unei întregi stele de minim 20 de ori mai mare ca Soarele nostru, concentrată într-un punct al spaţiului. Singularitatea are o forţă gravitaţională colosală, ea dând forţa de atracţie a unei găuri negre.

O gaură neagră poate îngloba extrem de multă materie, în ciuda dimensiunilor ei nu tocmai mari, deoarece ea comprimă materia. Materia atrasă de o gaură neagră nu intra în ea cu o traiectorie dreaptă, ci rotindu-se în formă de spirală, apropiindu-se din ce în ce mai mult de gaură. În timp ce gaura neagră absoarbe multă materie din cauza rotirii acesteia în jurul găurii, gaura neagră doar pare neagră din cauza culorii materiei care, în timp ce se roteşte poate depăşi de zeci de ori mărimea găurii negre. Dar gaura neagră rămâne în centrul cercului de materie, fiind vizibilă.

O gaură neagră super-masivă este un adevărat "monstru" spaţial. Ea este de milioane de ori mai mare decât o gaură neagră obişnuită şi poate captura de miliarde de ori mai multă materie decât conţine Soarele nostru. Aceşti "monştri" pot absorbi galaxii întregi. Majoritatea galaxiilor de mari proporţii (de ex: Calea Lactee) au în centrul lor o gaura neagră super-masivă.