Consiliul de familie se instituie atunci când minorul se află în situaţia de a se insitui tutela. Tutela minorului se instituie atunci când ambii părinţi sunt, după caz, decedaţi , necunoscuţi, decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa penală a interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie judecătorească, dispăruţi ori declaraţi judecătoreşte morţi, precum şi în cazul în care, la încetarea adopţiei, instanţa hotărăşte că este în interesul minorului instituirea unei tutele.
Consiliul de familie stabileşte suma anuală necesară pentru întreţinerea minorului şi administrarea bunurilor sale şi poate modifica, potrivit împrejurărilor, această sumă. De asemenea, indică instituţia de credit la care se depun, pe numele minorului, sumele de bani care depăşesc nevoile întreţinerii minorului şi ale administrării bunurilor sale, precum şi instrumentele financiare.
Totodată, consiliul de familie poate face plângere la instanţa de tutelă cuprivire la actele sau faptele tutorelui păgubitoare pentru minor; consiliul de familie sau oricare membru al acestuia pot promova acţiunea în anularea actelor de dispoziţie sau care depăşeşte dreptul de administare făcute de tutore. La numirea sau, după caz, în timpul tutelei, consiliul de familie poate formula o cerere la instanţa de tutelă pentru ca tutorele să dea garanţii reale sau personale.
Pot face parte din consiliul de familie rudele, afinii, ţinând seama de gradul de rudenie şi de relaţiile personale cu familia minorului. În lipsă de rude sau afini pot fi numite şi alte personae care au avut legături de prietenie cu părinţii minorului sau care manifestă interes pentru situaţia acestuia. Soţul şi soţia nu pot fi, împreună, membri ai aceluiaşi consiliu de familie.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M