Inca de la Maastricht, din 1992, criteriile de aderare, desi economic vorbind, aveau rezon, impresia, in ciuda entuziasmului initial, a fost ca totul se va duce de rapa cum de altfel s-a si intamplat. Si nu e neaparat o chestiune de civilizatie, daca e sa ne gandim la ultimele valuri de aderare, ci mai degraba o chestiune pur uman-apucatoare, ca sa-i zic asa. S-au gandit unii ca pot profita si chiar au facut-o. Dar o constructie de gen turnul Babel, in care Anglia refuza euro, pe buna dreptate de altfel, in care Franta a devenit ceea ce este, adica o curva ieftina, in care Germania duce greul atat cat il va mai duce, in care Spania (economie de peste 1000 de miliarde) si Italia castiga si-si vad de treaba, Grecia e pe butuci si cui ii pasa ?, Turcia vrea sa atace Irak-ul si ce daca ? (da, bun, astia n-au treaba cu Uniunea), Belgia a luat-o razna, bulgarii isi trag eVro (a propos, mai sunt sub directorat ? de parca ar mai conta) si toate bune si frumoase... la ce, Doamne-iarta-ma, bun struto-camila asta unionist-europeana cand insasi europenii aia cu pedigree au renegat-o inca de la bun inceput ?!? Sau macar sa ne gandim la celebra constitutie europeana care a esuat lamentabil chiar si ca proiect, vezi votul Frantei, al Olandei, ca sa nu mai vorbesc despre Norvegia care a respins aderarea pe vot popular pe chestiuni pur comerciale. Ce, pana mea, mai e si uniunea asta eVropeana ?... Hai sa fim seriosi...