CCR: Reglementarea judecării în cazul recunoaşterii faptei încalcă principiul legii mai favorabile

Curtea Constituţională a României a decis, pe 8 noiembrie, să admită excepţia de neconstituţionalitate a articolului 320 indice 1 din Codul de Procedură Penală, care a fost introdus prin Legea 202/2010 privind mica reformă în justiţie. Motivarea acestei decizii a fost publicată vineri, în Monitorul Oficial.

Potrivit articolului citat, "Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală", iar judecata "poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată".

Totodată, "Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când, din probele administrate, rezultă că faptele inculpatului sunt stabilite şi sunt suficiente date cu privire la persoana sa pentru a permite stabilirea unei pedepse. Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia".

Mai mult, articolul 320 indice 1 prevede că "Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii".

Excepţia de neconstituţionalitate ajunsă pe masa Curţii Constituţionale a fost ridicată în mai multe dosare, aflate în stadii procesuale diferite - fond, apel sau recurs, potrivit motivării deciziei din 8 noiembrie a CCR, publicată vineri în Monitorul Oficial.

CCR arată, în decizia amintită, că dispoziţiile articolului 320 indice 1 din Codul de procedură penală "sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare".

Curtea arată că textul criticat este constituţional doar în măsura în care, în măsura principiului constituţional al retroactivităţii legii penale mai favorabile,  "se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înainte de intrarea în vigoare a Legii 202/2010, dar care au depăşit momentul procesual al începerii cercetării judecătoreşti".

Astfel, Curtea a criticat prevederea din lege potrivit căreia aceasta se aplică doar în dosarele în care nu s-a început cercetarea judecătoreşti, astfel că inculpaţii ale căror procese au trecut de această fază, dar nu au fost soluţionate definitiv la intrarea în vigoare a Legii micii reforme, nu pot beneficia de legea penală mai favorabilă.

Pe de altă parte, Curtea a considerat că, în dosarele aflate în faza căilor extraordinare de atac, deci în care există decizii definitive de condamnare, această excepţie de neconstituţionalitate nu este admisibilă.

Totodată, CCR a criticat şi alineatul 8 al aceluiaşi articol, potrivit căruia, "În caz de respingere a cererii (de recunoaştere a vinovăţiei şi de judecare în baza probelor de la dosar, n.r.), instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun". Astfel, judecătorii Curţii au arătat că această prevedere nu este clară şi previzibilă, deoarece lasă o libertate prea mare judecătorului în a decide respingerea cererii. Curtea a opinat în sensul că o astfel de solicitare nu poate fi respinsă decât în cazul în care există indicii că o serie de infracţiuni au fost asumate de alte persoane sau în situţia în care un inculpat ia asupra sa o faptă, pentru a proteja altă persoană.

"În concluzie, Curtea constată că dispoziţiile art 320 indice 1 alin. 8 din Codul de procedură penală nu oferă justiţiabililor suficiente drepturi şi garanţii procesuale pentru apărarea intereselor corepunzătoare poziţiilor lor procesuale", se arată în motivarea deciziei CCR din 8 noiembrie.

Decizia CCR a fost luată cu majoritate, fiind definitivă şi general obligatorie. Judecătorul Iulia Motoc, pe de altă parte, a făcut opinie separată, considerând că prevederea nu încalcă principiile Legii fundamentale.