I.L. Caragiale nu-şi refuza niciodată plăcerea de a bea o bere cu prieteni precum Alexandru Vlahuţă sau George Coşbuc. Fie că mergea la legendara „Terasă Oteteleşanu”, care era amplasată în zona actualului Palat al Telefoanelor din Capitală, fie la „Caru’ cu Bere”, Caragiale era tot timpul cu o halbă în faţă.
Relaţia marelui clasic cu berea a fost, însă, mult mai profundă, el deschizând mai multe berării la viaţa lui: „Berăria Mihalcea şi Caragiale”, pe strada Gabroveni, în 1893, împreună cu un consilier comunal; „Berăria Bene Bibendi”, un an mai târziu, pe strada Şelari; Restaurantul Gării din Buzău, în 1895. Cel mai celebru episod a fost „Berăria Gambrinus”, inaugurată în 1901 peste drum de Teatrul Naţional. Deşi rămase celebre în epocă, Caragiale a fost nevoit să le lichideze pe toate, scrie adevărul.ro, citând din biografia lui Şerban Cioculescu dedicată lui Caragiale.
Unele dintre episoadele de beţie ale lui Caragiale îl aduceau într-o stare euforică specială, pe care scriitorul a marcat-o în celebra replică „văd enorm şi simţ monstruos". Episoadele de „abuz de alcool şi tutun” ale dramaturgului sunt amintite şi de fiul său, Mateiu, spune Andrei Oişteanu în cartea sa „Narcotice în cultura română”.
Un alt poet celebru care a făcut numeroase incursiuni în lumea alcoolului a fost avangardistul Tristan Tzara, iniţiatorul curentului artistic dadaist. La începutul anilor ’20, când devenise una dintre principalele figuri ale boemei din Paris, Tzara şi prietenii lui organizau petreceri mostruoase, unde se beau cantităţi impresionante de whisky şi vin Porto. Acelaşi Andrei Oişteanu povesteşte că, în aprilie 1920, Tristan Tzara a imaginat o invitaţie dadaistă la o expoziţie de pictură: „Mişcarea Dada îşi plasează capitalul în injecţii de whisky cu sifon cromatic şi vă invită la etc.”.
Poate că părea paradoxal, dar celebritatea l-a aruncat pe dramaturgul Eugen Ionesco în cercul vicios al depresiilor tratate cu alcool. Nu mai puţin faimosul său prieten Emil Cioran (la rândul său protagonist al unor beţii crunte, mai ales în tinereţe), povesteşte, în Caietele sale publicate postum, episoade emblematice despre starea lui Ionescu: „Eugen telefonează taman la miezul nopţii de la Zürich. Plânge, suspină, miorlăie aproape, îmi spune c-a băut în cursul serii o sticlă de whisky, că e în pragul sinuciderii". Ionesco însuşi aminteşte, în jurnalele sale, diverse episoade de beţie şi cure de dezintoxicare nereuşite. Motivul: dramaturgul era convins că piesele sale nu vor mai avea succes şi că va cădea în uitare.
Câte berării a avut Caragiale în Centrul Vechi şi de ce se îneca Ionesco în whiskey
Marii scriitori au lăsat în urmă o mulţime de anecdote născute din dragostea lor prea mare de alcool. Nu degeaba a scris Caragiale despre atâţia ţapi de bere în momentele şi schiţele sale, iar despre plânsetele lui Eugene Ionesco la beţie scrie Cioran, partenerul său de depresii tratate cu alcool.
I.L. Caragiale a avut mai multe berarii in actualul Centru Vechi al Capitalei, dar a fost nevoit sa le inchida pe toate
LIBERTATEA.RO
LIBERTATEA.ro
27 Mai, 01:39
LIBERTATEA.ro
27 Mai, 01:36
Acelaşi subiect pe REALITATEA.NET
11 Aprilie, 11:44
09 Februarie, 12:50
Alte articole din ARTE ŞI POPCULT
27 Mai, 13:58
27 Mai, 13:57
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M