În vreme ce scriu, privesc cu coada ochiului reuniunea de familie a PSD, cu dl Geoană şi noii baroni judeţeni adunaţi într-o poză de familie cu aer de restauraţie veselă, în curtea reînsufleţită din Kisellef, şi mă gândesc să propun celui mai mare partid al ţării să construiască un monument al primarului necunoscut, pe care să aşeze chipul cioplit al dlui Neculai Ivaşcu din Voineşti, Iaşi. Performanţa sa este unică şi, sper, irepetabilă; probabil că însuşi El Ombelico del Mundo, în jurul căruia se învârte iar noul partid social-conservat-democrat, Ion Iliescu se gândeşte cu invidie la această performanţă, căci primarul din Voineşti a dat un nou sens, mult mai concret şi ţeapăn al sintagmei „să ieşi din politică cu picioarele înainte”.
Ce să învăţăm, însă, din lecţia imortalităţii electorale? Că, dacă eşti candidat în alegeri şi calci pe BEC plecând puţin pe lumea ailaltă, nici Dumnezeu nu mai poate opri procesul electoral: maşinăria pusă în mişcare este infailibilă, intransigentă, adică inumană. Asta e, de fapt, esenţa alegerilor – e o acţiune care transcede omenescul.
Într-o cheie ce riscă să cadă în lugubru, episodul de la Voineşti arată că a fost o campanie pe viaţă şi pe moarte. E suficient să conjugăm propoziţia:
- „cel mai bun primar (PSD) este cel mort, căci nu mai poate nici să fure, nici să mintă” (aparţinând colegului meu, doctorul Costi Creţan) ...
cu un citat din Independentu’:
- “m-am uitat pe lista consilierilor care au fost aleşi de bucureşteni şi cel puţin pe o treime dintre ei ştiu cum arată şi pe dinăuntru. Numai pentru lucru ăsta pot să spun că în mod sigur o să ne înţelegem foarte bine. Eu la momentul ăla le-am dat ce am putut eu să le dau, adică viaţă, iar acum dânşii ar trebui să le dea bucureştenilor ce aşteaptă...”;
Rezultă că Domnu’ a luat, Domnu’ a dat, fie numele Domnului Oprescu lăudat. Mai rămâne să înmulţească bugetul Capitalei cu două pâini şi trei peşti şi putem aştepta linistiţi Reînvierea.
Dar, despre morţi numai de bine. Deci, nimic despre Blaga, Murgeanu, Bodu, Silaghi şi alţi candidaţi trecuţi în lumea spiritelor politice. În România alegerilor locale din 2008, sintagma „mortu’ e de vină” a căpătat un gust diferit, cel al unei licori fine – de vină e ală mort de beat, care conducea maşina în curtea PDL‑ului. Cum, mort de beat? Mort de beat de putere, la ce vă gândeaţi...
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M