Primar general: Oprescu.

Bugetul va fi operat pe cord deschis cu o inevitabilă hemoragie financiară – asta pentru a putea circula pe autostradă suspendată promisă, înălţată probabil pe un zid de borduri refolosite, cele pe care noul primar le va scoate de pe toate bulevardele proaspăt reabilitate, ca să demonstreze că sunt toate ale firmei lui Videanu. Autostrada paralelă cu inelul circular va deveni cel mai admirat şi controversat obiectiv turistic din lume; toţi matematicienii, fizicienii şi arhitecţii planetei vor veni să se adape de la această sfidare independentă a ştiinţelor exacte, iar locuitorii oraşului îşi vor modifica metabolismul, căci programul primăriei va fi zilnic de la 4 după-amiaza la 2 dimineaţa. Evident, locanta Independentu’ va deveni golden-blitz-krieg-ul culinar al oraşului, iar cel original va fi transformat în monument al rezistenţei anti-băsesciene.

Serios vorbind însă, vom asista la o reconfigurare de proporţii a faliilor tectonice ale business-ului din construcţii şi salubrizare şi, în mod cert, o mai mare atenţie către problemele celor mai săraci dintre bucureşteni, căci Oprescu este un tip sensibil la dramele celor sărmani.

Sectorul 1: Chiliman.

Va fi singurul sector protejat de rechinii rezidenţiali, însă populat cu mulţi delfini de toate culorile politice, în căutarea unor bazine imobiliare călduţe, căci liberalul a fost susţinut de PSD, PC, PRM şi alţii. Fiind cel mai important protectorat al PNL, ministrul Orban va construi aici trei autostrăzi, două aeroporturi şi o gară ultracentrală. Dealtfel, primarul va deveni al patrulea în partid într-o ierarhie sui-generis dată de ordinea bugetului administrat, după Tăriceanu - care are pe mână bugetul ţării, Orban – bugetul drumurilor şi Bogdan Olteanu – bugetul Parlamentului. Iar în sectorul unde metrul pătrat a ajuns 8000 de euro, e clar că rechinii nu mai au ce căuta: ei au fost înghiţiţi deja de balene, caşaloţi, caracatiţe şi sepii-gigant, depuse ostentativ la bronzat în vitrinele cafenelelor de fitze din Dorobanţi.


Sectorul 2: Onţanu.

Va fi noul Bumbeşti-Livezeni al Capitalei, căci gospodarul ex-pesemist care va simţi în pânze vântul de taiga cu care gruparea Iliescu va începe să sufle, iar prin PSD se pune pe treabă şi dă drumul unor proiecte-gigant. În fapt, omul e un activist supra-partinic (dovadă că i-a fost bine şi cât a fost în PSD, şi în scurta sa perioadă independentă, şi sub PD, ba chiar era dispus să-l susţină public pe Blaga) căruia rolul de tătuc al sectorului, care se ascunde de talk-showuri dar produce, înfăşurat în eşarfa tricoloră, tot felul de cununii-record, bairamuri-record, fasole-şi-cârnaţi-de-1-decembrie-record, etc cu care televizunile se hrănesc în fiecare weekend. Iar dacă Iliescu va ieşi cu picioarele înainte din politică, Onţanu se va propti cu picioarele în tocurile uşii de la primărie, aşa încât probabil va fi lăsat acolo pe vecie, ca într-un mausoleu ale eficienţei comuniste într-o perpetuu haotică administraţie socialistă.

Sectorul 3: Negoiţă

Copilul teribil al partidului, elevul eminent al adminstraţiei publice locale, răsfăţatul bugetului Capitalei va deveni un fel de Che Guevara portocaliu, care pune sârma ghimpată la graniţele sectorului, cu intrarea doar pe bază de buletin. Zona va deveni locul în care vor cere azil politic Silviu Prigoană şi ROSAL (fără soţie), dl Cocoş şi parcările Dalli (fără soţie) şi doamnele parlamentari Cornelia Cazacu şi Anca Constantinescu, cu tot cu firmele lor de asfaltări unde şotii îşi iau salariul. Dl Negoiţă va experimenta cea mai cruntă penurie bugetară, adică un post prelungit care îl va transforma într-un veritabil ascet democrat, asta dacă nu cumva partidul îşi va schimba din nou brandul, din democrat-liberal în liberal-democrat, căci în Modrogan s-ar putea să cânte Stolojan şi Flutur.


Sectorul 4: Piedone.

Aici, voi face un scurt up-date al unui text scris sâmbătă, citez: un veritabil Felipe cât Massa al campaniei electorale, omul care şi-a luat cinci categorii la examenul auto într-o singură zi, cu o prestaţie manga cum fraudae la SpagAcademia de Poliţie Auto din Argeş, acest ex-haiduc modern al pieţelor agroalimentare, care a făcut tranziţia de la Şapte-Cai la 7K (aici puteţi citi ce vreţi voi, biţi, chintale, milioane de euro) cu sloganul “iau de la toţi, candidez pentru oricine” este confirmarea cea mai grea ca blestemul postdecembrist transmis de fiecare generaţie politică la comanda primăriei de sector are toate şansele să se transforme într-un studiu de caz despre lehamite. Osteniţi de atâtea dezamăgiri, după 12 ani de catastrofe, oamenii au făcut o alegere simplă – mai mult cantitativă decât calitativă. L-au ales pe cel care ţipa mai tare într-un sector în care primarul a fost o masă amorfă, au ales călcătura cea mai grea într-un sector în care primarii au fost parca într-o permanentă şi delicată trecere.

 

Sectorul 5: Vanghelie

Primarul va învăţa să conjuge verbul “a fi” şi la prezentul continuu chiar dacă, cu Oprescu primar general şi Ion Iiescu reîncărcat la PSD, va fi obligat să afle că există şi un timp numit imperfectul – adică un fel de “viaţa-i grea şi miroase urât”. Iar locuitorii, vor afla că după epoca Economatelor sau, mă rog, a Ego-nomatelor, căci stabilimentele erau un fel de business personal al prea-cinstitului cărturar în ale administraţiei, va urma încă o eră glaciară cenuşie (nu că ar fi fost mai roză până acum culoarea de la PS4) în care, printre blocuri vopsite şi gropi neacoperite, cele mai mari realizări vor fi tot Vanghelioanele. Cu dedicaţie, pentru e-vanghel-ion-iliescu şi pensionarii săi, care vin la vot cu o religiozitate aproape fanatică.

Sectorul 6: Poteraş

A devenit excepţia care confirma regula – este pedelistul cel mai apropiat de arhetipul Onţanu, Vanghelie sau Piedone, pentru care gramatica este un balast inutil, iar acţiunea brută, de tip santieristic, reprezintă un modus vivendi care îl prinde mult mai bine decât sacoul pleznind la fiecare cusătură pe trupul său pătrat de fost rugbyst. Poteraş a fost suficient de umil şi abil, de altruist şi tupeist, de frust în exprimare şi îngust în viziune dar credibil în promisiuni şi fungibil în realizări, încât s-a devedit un fel de Greu-de-Ucis II. Iată cum, după ce visa că va mărşălui pe autostrăzile cu bani ale bugetului Capitalei, PD-L se va mulţumi cu o simplă potecă de Poteraş. De aceea, să nu vă mire dacă finalul de mandat îl va prinde liberal, conservator, pesedist, regalist sau anarhist. Poteraş este un supravieţuitor de profesie.