Dacă privim harta căldurii,uităm geografia şi ne simţim ca la ora de matematică, pentru că avem permutări cu n oraşe şi k preţuri. Acestea diferă de la oraş la oraş, de la cartier la cartier şi de la apartament la apartament.
Ca să facem totuşi o clasificare putem vorbi de oraşe ghinioniste, cum este Brad din judeţul Hunedoara, unde pornirea căldurii echivalează cu un dezastru financiar pentru locuitori.Aici, la un preţ de 600 de lei pe gigacalorie întreţinerea unui apartament de două camere trece de 1.000 de lei. La extrema cealaltă, unul dintre oraşele cele mai norocoase este Clujul:preţul de producţie este de 354 de lei pe gigacalorie, dar primăria are suficienţi bani pentru a menţine un tarif de doar 165 lei.
Constanţa e doar pe jumătate norocoasă:40.000 de familii mai sărace vor rămâne cu preţul vechi, iar celelalte 40.000 vor avea parte de de un tarif dublu. Mai avem municipii precum Craiova care au ceva bani pentru subvenţii la căldură pentru nevoiaşi, dar nu au căldură în jumătate din oraş din cauza datoriilor cetăţenilor către CET.
În Bucureşti, variabila e timpul. Deocamdată, toată lumea plăteşte 170 de lei pe gigacalorie, dar primarul Oprescu a anunţat că, dacă Guvernul nu anulează nişte datorii istorice ale RADET, din ianuarie toată lumea va trece la 338 de lei, adică la un tarif dublu. În Iaşi, căldura şi preţul ei sunt chestiuni teoretice în condiţiile în care datoriile CET-ului au ajuns la 500 de milioane de lei şi apa caldă a lipsit aproape o lună.Singura şansă pare a fi privatizarea rapidă a sistemului, iar primăria vrea să ofere investitorilor garanţii în imobile şi clădiri .
Cum ar veni, nu caloriferul încălzeşte casa, ci casa caloriferul.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M