Un copil poate şi este indicat să înveţe o limbă străină de la o vârstă cât mai fragedă, spun specialiştii. Aşadar, părinţii care îşi pun micuţii de 2-3 ani să înveţe o limbă străină fac foarte bine, deoarece copiii sunt capabili de această activitate.
„Un copil poate să înceapă să vorbească o limbă străină de când începe să articuleze cuvinte în limba maternă. Capacitatea creierului de a recepta şi de a învăţa limbi străine este foarte mare la vârste mici. Aşadar, la vârsta de 2-3 ani, când achiziţionează limbajul matern, copilul poate învăţa, în paralel, şi o altă limbă. În plus, copiii au o capacitate surprinzătoare de a face distincţia între cele două limbi pe care le învaţă, deci 2-3 ani nu este o vârstă prea mică”, a declarat, pentru REALITATEA.NET, psihopedagogul Aurelia Stănculescu, directorul Centrului de Resurse şi Asistenţă Educaţională al Municipiului Bucureşti.
Şi psihologii spun că de la 2 ani, copiii pot începe să înveţe o limbă străină, mai ales că la această vârstă ei asimilează uşor cuvintele noi.
“Vârsta potrivită pentru a învăţa o limbă străină este între 2 şi 7 ani. Începând din acest interval, copiii asimilează facil cuvinte noi. Învaţă mai corect şi mai uşor decât adulţii. În plus, cei mici sunt capabili şi să deosebească sunetele, iar recomandarea de a învăţa o limbă străină la copii se aplică începând cu vârsta de 3-4 ani, în funcţie de capacitatea fiecăruia”, explică, pentru REALITATEA.NET, Camelia Keren Izsak, psiholog psihoterapeut la un cabinet din Bucureşti.
La 3 ani, copilul "prinde" uşor o limbă străină
La 3 ani, copilul devine mai curios şi adulţii pot colabora cu el, pentru că vorbeşte şi începe să înţeleagă sensul cuvintelor, spun specialiştii. Însă părinţii trebuie să insiste, ca el să înceapă să articuleze şi într-o limbă străină.
"Este recomandat să se aştepte întâi învăţarea limbii materne foarte bine, înainte de a învăţa să citească într-o altă limbă. Limba scrisă nu este naturală, ea cere efort, perseverenţă, energie, timp, ceea ce ar supraîncărca copilul", explică specialistul Camelia Izsak.
Şi psihologii cu experienţă în lucrul cu copiii asigură că la vârsta de 3 ani se poate "prinde" foarte bine o limbă străină.
"La vârsta de 3 ani, copilul învaţă automat nişte cuvinte într-o limbă străină şi prinde noţiunile fără nici un efort. Dacă se vorbeşte şi în casă acea limbă, este cu atât mai bine pentru copil, pentru că la 6 ani va ajunge să vorbească în două limbi", a precizat, la REALITATEA.NET, Aida Ivan, psiholog acreditat şi cu experienţă în lucrul cu copiii.
De asemenea, mai spune specialistul, este benefică învăţarea unei alte limbi de la vârsta de 3 ani, pentru că această activitate implică anumite zone din creier care e bine să fie stimulate.
Pe la vârsta de 4 ani, devine activă şi se manifestă capacitatea de memorare. "Vârsta aproximativă de 4 ani, în funcţie de dezvoltarea psiho-neuro-somatică a copilului, este prielnică în a asimila o limbă străină. Dar trebuie să se insiste şi să se menţină un program permanent de învăţare a limbii alese, deoarece copilul uită repede, pentru că fixarea este fluctuantă şi adeseori superficială", precizează Izsak.
În concluzie, puneţi-l pe copil să înveţe o limbă străină încă de mic, şi nu la şapte ani, concluzionează specialiştii. "E bine să înveţe o altă limbă cât mai de mici şi până învaţă scrisul şi cititul la şcoală”, conchide pedagogul Stănculescu.
Copiii nu fac confuzii între cuvinte, dacă învaţă mai multe limbi
Specialiştii demontează şi mitul potrivit căruia copiii pot face confuzii între cuvinte atunci când învaţă mai multe limbi.
"Nu se confirmă prejudecata că un copil care învaţă simultam două limbi străine va confunda cuvintele. Pentru copil nu este mai dificil să înveţe două limbi în acelaşi timp decât una singură. Copilul este capabil să diferenţieze mai multe limbi încă înainte de a începe să vorbească. Creierul nefiind format, înmagazinarea mai multor limbi în paralel se face natural", explică psihologul Izsak.
De aceea, completează specialistul, o persoană care învaţă o limbă străină la 20 ani nu o va putea vorbi niciodată aşa de bine ca o persoană care a asimilat-o de timpuriu. “Încă de la şase luni, părintele este bine să se adreseze copilului în limba străină pe care doreşte ca acesta să o înveţe", recomandă specialistul.
În situaţia în care părinţii au divergenţe asupra limbii pe care copilul să o înveţe, atunci fiecare părinte îl va învăţa limba preferată, deoarece copilul va şti cum să vorbească cu fiecare dintre ei, spun psihologii.
Un exemplu în acest sens îl constituie cuplurile de origine mixtă care locuiesc într-o ţară diferită de ţara de origine. Astfel, copilul va vorbi cu fiecare părinte şi rudele acestuia limba lui natală şi, în acelaşi timp, limba ţării în care locuieşte.
Prin ce metodă învaţă copilul mai uşor o limbă străină
Pedagogii şi psihologii au căzut de acord că, modul cel mai eficient ca un copil să înveţe o limbă străină este conversaţia.
“O limbă străină se învaţă cel mai bine prin conversaţie permanentă. Aceasta este baza învăţării, şi nu metoda aceea clasică, structurată, când ne aşezăm să începem lecţia şi stăm până o terminăm. Copilul învaţă permanent, făcând orice activitate – merge, se uită la ceva, se joacă. Toate aceste activităţi verbalizate în limba în care vrem să înveţe îl ajută să achiziţioneze acel limbaj”, explică pedagogul Aurelia Stănculescu.
Totuşi, spun ei, metodele de învăţare diferă de la copil la copil, în funcţie de particularităţile de dezvoltarea ale fiecăruia şi de ritmul propriu de învăţare.
"Metodele trebuie să fie personalizate, pentru ca cel mic să atingă nivelul de cunoştinţe necesar fără ca acest lucru să însemne o oboseală prea mare din partea sa. În acest ritm, învăţarea se face fără efort, iar învăţarea prin participare activă va fi de durată, calitativ şi cantitativ. Unii copii sunt mai avantajaţi în învăţare prin susţinerea conversaţiilor, alţii prin repetarea expunerii unor imagini concomitent cu verbalizarea", susţine psihologul Izsak
Trebuie să se vorbească "cu" copilul, nu "la" copil şi să se încurajeze acest proces natural prin afectivitate, susţinere, mediu plăcut, calm şi încredere, adaugă specialistul.
Psihologii mai spun că, până în jurul vârstei de 3-4 ani, copilul îşi formează deprinderea vocală corectă în limba maternă şi îşi dezvoltă sistemele cerebrale implicate în vorbire.
"De aceea, la această vârstă, la 3-4 ani, învăţarea este cea mai indicată prin joc ca metodă de predare-învăţare. Jocurile didactice sunt jocuri cu reguli în care domină strategii intelectuale”, afirmă Izsak.
"Jocurile, cântecele reprezintă o metodă bună de învăţare, pentru că cei mici nu au răbdare să stea pe scaun şi să li se predea o lecţie", adaugă psihologul Aida Ivan.
Aşadar, pentru cei mai mici, jocurile cu care sunt introduse cuvinte, comenzi simple, denumiri de obiecte (haine, alimente, numere) vor da roade în asimilarea unei limbi străine.
"Atenţia voluntară creşte de la 12-14 minute până la 45-50 minute în joc, audiţii, vizionare de diafilme, teatru de copii", spune Camelia Izsak. La copilul şcolar mic se utilizează forme de învăţare simple bazate pe solicitările memoriei. Sunt mai active formulele legate de impresionabilitate şi atractivitate (culoare, imagine).
Specialiştii nu sunt însă de acord cu învăţarea de la televizor sau cu ajutorul CD-urilor, pe care le văd nişte metode statice.
TV -ul şi CD-urile "leneşesc" neuronii
“Şi CD-urile sau televizorul constituie instrumente utile în învăţarea unei limbi străine, dar este important să nu se rezume totul la atât. Conversaţia, interacţiunea permanentă este baza în învăţarea unei limbi străine”, apreciază pedagogul Aurelia Stănculescu.
“Televizorul şi CD-urile sunt o activitate statică, la fel ca şi calculatorul. Aceasta este o activitate pasivă de învăţare, dar copilul devine sedentar şi neuronii care ar trebui să lucreze activ pentru învăţare stau, pe când, în jocuri, copiii sunt activi, devin implicaţi”, subliniază şi psihologul Aida Ivan.
Modelul care se pretează la copiii şcolari mici sunt cărţile sau planşele. O altă modalitate de învăţare a limbajului este imitarea adulţilor. Această metodă joacă un rol în învăţarea cuvintelor atunci când adultul indică un obiect, numindu-l.
Altă tehnică prin care cei mici pot să înveţe cuvinte într-o altă limbă decât cea maternă este cea condiţionată - adultul recompensează copilul când spune o propoziţie corectă.
Câte cuvinte reţin copiii, în funcţie de vârstă
Dacă în jurul vârstei de un an, un copil ştie aproximativ 50 de cuvinte, la 3 ani, poate ajunge la circa 500, spun specialiştii.
"Dacă un copil la un an şi jumătate are un vocabular de aproximativ 50 de cuvinte, la 6 ani are o achiziţie medie de 15.000 de cuvinte. La 2 ani, copilul utilizează cam 200 de cuvinte, iar la 3 ani poate să ajungă la aproximativ 500 de cuvinte. La vârsta de 3 ani, se consideră că un copil poate înmagazina cam 10-20 cuvinte pe săptămână", conchide psihologul Camelia Izsak.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M