Foto: www.ooo2008.ro

Mă numesc Octavian O. Oncescu. Am 42 de ani, o slujbă anostă şi stau cu maică-mea într-un bloc gri din Bucureşti. Nimic ieşit din comun, până acum trei săptămâni...

...când totul s-a năruit brusc, după ce am făcut cea mai mare prostie din viaţa mea. Mergeam prin parc şi văd dintr-o dată o tipă cu o sticlă din aia nouă de Prigat (băutura mea preferată). Am rămas cu ochii pironiţi pe ea (foarte tare ambalajul ăla alb!) şi... în câteva fracţiuni de secundă s-a întâmplat: un zgomot prin boscheţi, pe urmă un scheunat îndepărtat... şi gata! Rambo, sufletul meu patruped şi pereche, DISPĂRUSE!!

L-am căutat disperat prin tot parcul, urlam ca un nebun pe alei – că râdeau şi nişte copii în urma mea... am pus anunţuri pe toţi stâlpii din cartier, am făcut pelerinaje la Ecarisaj, totul degeaba... noaptea abia reuşeam să adorm.

O dată l-am visat: stăteam amândoi la o terasă. Eu plângeam ca un copil: „Pe unde mi-ai umblat, Rambooo!” la care el îmi răspundea cu un glas stins (parcă era vocea maică-mii):
"La Ooo... !" "La Ooo?" – Cum naiba, că lui Rambo îi era greaţă şi de omletă! M-am trezit fleaşcă (afară erau deja 31 de grade) în nişte ţipete.

Mă duc la frigider, mai deschid o sticlă de Prigat şi înainte să beau, citesc pe ea: www.ooo2008.ro. Aha, au şi site! Intru şi citesc: Olimpiada Oamenilor Obişnuiţi.

Hmm, "olimpiada tastaturii" (nu prea le am eu cu jocurile pe calculator)...Se dau şi premii, că m-aş băga... da, se dau: şi ia uite, calificări la Iaşi, Braşov şi Costineşti...

Iar atunci, brusc, TOTUL A CĂPĂTAT SENS: l-am văzut pe Rambo al meu, filmat la proba "Sprint cu câinele în lesă"de pe site, alături de un individ dubios, cu şapca pe ochi! Ooo… TRĂIEŞTE!!!

...Disperat, am început să dau telefoane, mailuri, să aflu cine mi-a răpit căţeluşul... Se pare că omul cu şapca pe ochi plecase către Iaşi, unde a doua zi aveau loc primele calificări la Olimpiada Prigat... Am sărit în primul tren de noapte...aici alte peripeţii, confruntare prin Bârlad cu naşu’ …în fine, când am ajuns la ştrandul din Iaşi unde se dădeau probele, ăştia tocmai îşi strângeau sculele. M-am dus întins la George Vintilă:

"Spune-mi unde e Rambo, că nu ştiu ce-ţi fac!" "Stai omule, că aici nu-i cinematograf!... Cum adică, e un căţeluş? Stai puţin, parcă l-am văzut azi, la probă de alergare cu câinii în lesă... da, normal că era cineva cu el

... De unde să ştiu eu dacă avea şapcă? A, ba da, - stai că-mi amintesc… zicea că vine peste două săptămâni şi la calificările de la Braşov"... Atunci am leşinat.

...M-am trezit spre seară, într-un parc, îmbrăcat cu un tricou alb "O.O.O.". Lângă mine era o trotinetă şi un bax de Prigat. Am sprintat voiniceşte până la primul internet-cafe de unde vă scriu acest mesaj, rugându-vă fierbinte să mă ajutaţi. Sunt convins că printre cititorii dumneavoastră se va găsi un suflet caritabil care să mă poată ajuta cu informaţii despre căţeluşul meu. Vă promit că vă voi ţine la curent cu căutările mele.

Cu durere şi speranţă,
O.O.O.