Călin Hera: Crin Antonescu vrea să scape de gutuie

Planul despre care se vorbeşte face PNL să joace rolul gutuiei din geam, pe care o laşi acolo că dă bine, dar nu deranjează pe nimeni şi te poţi oricând lipsi de ea. Problema existenţială a PNL se regăseşte deopotrivă la PDL (care se va confrunta în curând cu o criză de creştere nesănătoasă, dublată de criza post-Băsescu) şi la PSD (partid confruntat cu atacuri masive de destructurare).

Din păcate pentru PNL, al cărui bazin electoral e cel mai mic, liberalii se află în poziţia cea mai delicată. Aşa se explică mutarea în forţă a lui Crin Antonescu. Liderul liberal de aceea cere totul sau nimic. Pe de-o parte, pentru a contracara tentative de spargere a partidului şi/sau de absorbire în marele partid prezidenţial, pe orice cale (via grup parlamentar al independenţilor liberali sau, direct, printr-o trâmbiţată, din timp în timp, fuziune cu PDL).

Pe de altă parte, Crin Antonescu forţează lucrurile nu atât de dragul puterii absolute, deşi puterea e un drog pervers, cât mai ales pentru că are nevoie, într-un moment atât de delicat, să se mişte repede. Principala problemă a lui Crin Antonescu, la acest capitol, e impresia că el însuşi nu se mişcă suficient de prompt, că alternează perioadele în care chiar ia iniţiativa (vezi proiectul Johannis) cu cele, îndelungate, în care e, pur şi simplu, absent.

S-o recunoaştem: ideile din moţiunea „Prin noi înşine, acum” sunt interesante, generoase şi ambiţioase. Noţiunea de dreaptă integratoare are logica ei. Antonescu a sesizat că există încă, în societatea românească, un filon creştin-democrat puternic, neexploatat electoral după practic regretabila dispariţie a PNŢCD.

Curtarea destul de asiduă din campania electorală a diferitelor facţiuni ţărăniste (unele pro-Băsescu, altele anti- Băsescu) arată că şi adversarii PDL vizează ocuparea acestui culoar. PDL are avantajul apartenenţei fomale la acelaşi grup politic european, PNL - pe acela al apartenenţei la aceeaşi istorie. Mai mult decât atât însă, PNL - Crin Antonescu urmăreşte lărgirea bazei electorale, pentru a-şi atinge scopul ambiţios: 30% la viitoarele alegeri. Mişcarea e cu dus şi întors.

Culoarul pe care vrea să alerge PNL, dacă se lărgeşte, intră în coliziune cu PDL şi PSD. În acelaşi timp, a duce lupta fără isteţime maximă înseamnă a dezamăgi nucleul liberal dur. Jocul e interesant şi riscant deopotrivă. Tot aşa cum este discuţia despre un eventual parteneriat cu PC, partidul lui Dan Voiculescu. Liderul în funcţie al PNL are toate atuurile pentru a dobândi un nou mandat, aşa cum îşi doreşte.

Prestaţia de la alegerile prezidenţiale a fost remarcabilă, şi liberalii nu au, în acest moment, ceva mai bun. Candidatura lui Ludovic Orban e doar un exerciţiu decent. Marea problemă a lui Crin Antonescu rămâne „lista”. Echipa Antonescu conţine nume vechi şi nu foarte bine văzute nici în interiorul partidului, nici în afara lui.

Citeşte mai mult în Evenimentul Zilei.