S-a născut în jurul anului 300, în partea de nord a Egiptului, într-o familie creștină, tatăl său fiind preot. Întâmplându-se, ca nu mult după căsătorie, să moară atât soția cât și părinții săi, a părăsit locurile natale și s-a făcut monah.
În urma unei întâmplări care i-a produs multă tulburare a decis să meargă în pustia "cea mai adâncă", în pustiul ce se numea Sketis.
Despre petrecerea sa în pustiu, Patericul egiptean cuprinde o serie de apoftegme, iar unele dintre acestea se referă la puterea rugăciunii sale: "Spuneau unii despre avva Macarie egipteanul, că suindu-se de la Schit și ducând niște coșnițe, ostenind, a șezut; și s-a rugat, zicând: Dumnezeule, Tu ști că nu mai pot! Și îndată s-a aflat lângă râu".
Despre cum trebuie să primim necazurile și supărările pe care ni le provoacă oamenii, avva Macarie spunea: "De ne vom aduce aminte de răutățile ce ne fac oamenii, ridicăm puterea aducerii aminte de Dumnezeu. Iar de ne vom aduce aminte de răutățile diavolilor vom fi nerăniți".
Monah din prima generație a părinților retrași în pustie, Cuviosul Macarie prezicea ucenicilor decăderea centrelor Nitria și Sketis, atunci când acestea nu vor mai fi fost oaze de liniște: "Când veți vedea că se zidește chilie aproape de luncă, să știți că aproape este pustiirea lui (Schitului); când veți vedea copaci, să știți că lângă uși este; când veți vedea copii, luați-vă cojoacele voastre și fugiți".
Sfântul Macarie a murit la vârsta de 90 de ani, în pustia sketică, înconjurat de ucenici.
