A fost o a doua experienţǎ de cǎlǎrie avutǎ în aceastǎ ţarǎ, dupǎ cea din primǎvara trecutǎ. Atunci, cu ocazia unei vizite fǎcute la o Estancia (fermǎ tipicǎ), am cǎlǎrit alǎturi de câţiva gauchos (fermieri), preţ de o orǎ prin Pampa (câmpia) argentinianǎ. Şi acum, ca şi atunci, întâmplarea a fǎcut ca ghidul local sǎ fie bucuros sǎ afle cǎ rupem un pic de italianǎ, strǎbunicii sǎi fiind imigranţi italieni.

Existǎ un lucru interesant de remarcat în privinţa numelor de argentinieni, anume: în toate zonele pe care le-am vizitat, din nord-est de la magnificele cascade Iguazu aflate la graniţa cu Brazilia şi pânǎ în sudul extrem al tǎrii, în Ţara de Foc, am remarcat cǎ foarte multe persoane, indiferent din ce strat social provin, posedǎ nume de familie cu rezonanţǎ clar italianǎ, numele de botez fiind în schimb tipic de origine spaniolǎ. O alǎturare interesantǎ ce dovedeşte simbioza celor douǎ mari comunitǎţi naţionale argentiniene: spaniolii şi italienii.

Revenind la cǎlǎrie, sǎ spun cǎ de data asta, verdele ierbii de Pampa a fost înlocuit de cenuşiul solului complet arid al Anzilor, sol comparabil cu cel pe care l-am mai întâlnit tot în Anzii Cordilieri, dar în sudul tǎrii (şi al continentului sud-american), în zona splendizilor gheţari din Patagonia.

Şi poate tocmai datoritǎ acestui mediu arid, am apreciat deosebit de mult petele de culoare vioaie ale unor flori singuratice.

Singura dezamăgire a venit din faptul că traseul adoptat pentru cǎlǎrie n-a traversat şi vreun curs de râu, cu apă ce-ar fi ajuns până la burta calului, ipostază sperată în ţară, în timpul organizǎrii vacanţei, după pozele de marketing (…) găsite pe Internet.

Oricum, au fost 2 ore şi jumǎtate de cǎlǎrit la pas, ore de linişte, petrecute în natură, pe tărâmuri virgine, unde omul nu şi-a pus şi nici nu-şi va pune vreodatǎ amprenta.

Materiale (text şi foto) realizate de SORIN ARĂDEAN