Liderii principalelor trei partide înscrise în cursa electorală au fost actualul premier, laburistul Gordon Brown, conservatorul David Cameron şi liberal-democratul Nick Clegg. Pe ultima sută de metri, toţi au făcut eforturi pentru a-şi spori popularitatea. Cameron a făcut o vizită noctură la o fabrică, premierul Gordon Brown a ţinut discursuri înflăcărate despre viitorul Marii Britanii, în timp ce Nick Clegg a cerut alegătorilor să vină în număr cât mai mare la vot.
Urnele s-au închis la ora locală 22.00 (00.00 ora României), când BBC, ITV şi Sky News au dat publicităţii primele exit-polluri.
La alegerile generale din 2001 şi 2005, rata de participare a fost mai mică de 60%, respectiv 61%, recorduri negative în ultimii 100 de ani. Dar o serie de evenimente surprinzătoare de anul acesta au animat peisajul electoral britanic, înainte de alegeri.
Potrivit Comisiei Electorale britanice, 500.000 de formulare de înregistrare au fost descărcate de pe site-ul său înainte de data-limită 26 aprilie, iar 50.000 de apeluri au fost primite la centrul pentru înregistrare. Circa 40% dintre persoanele interesate au vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani, potrivit Comisiei.
Ciudăţeniile sistemului electoral britanic
Marea Britanie are unul dintre cele mai complicate sisteme electorale din lume. Autorităţile trebuie să organizeze alegeri cel puţin o dată la cinci ani, dar premierul britanic poate convoca oricând anticipate, după ce îi cere monarhului să dizolve Parlamentul.
Britanicii nu îşi aleg în mod direct premierul. Fiecare dintre cele 650 de circumscripţii desemnează prin vot un reprezentant în Camera Comunelor. Partidul care obţine majoritatea formează guvernul, iar liderul formaţiunii respective devine automat premier. Dacă niciun partid nu obţine majoritatea absolută în Camera Comunelor, se formează un guvern de coaliţie sau unul minoritar. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din 1974, însă sondajele arată că un astfel de scenariu s-ar putea produce acum.
Strategy & Technology PUBLYO
Marketing & Sales Q2M