În cinematografele românesti a rulat o vreme o reclamă stranie cu un personaj atipic, care te invita să descoperi valorile americane prin viziunea unui originar din fostul bloc sovietic. Pentru un estic care se pregăteşte să devină oficial membru al lumii civilizate, subiectul era, desigur, atrăgător. Convingătoare, în ultimă instanţă, erau instantaneele pitoreşti asemănătoare filmelor lui Emir Kusturica. Am intenţionat să văd filmul în urmă cu o săptămână dar, din motive pe care le-am înţeles ulterior, el a fost reprogramat şapte zile mai târziu. Între timp, pe micul ecran, s-au difuzat reportaje dintr-un sat românesc, pe nume Glod, acolo unde sătenii se arătau revoltaţi pentru că fuseseră victimele unei cumplite escrocherii. Jucătorul din filmul cu pricina (căci actor nu poate fi numit) venise în satul lor şi le ceruse ţăranilor să fie personaje într-un documentar despre România. Filmul i-a transformat însă în violatori, incestuoşi şi inculpaţi ai Codului Penal. Amânat pe ecrane cu o săptămână, filmul se dovedea, înainte să apară, un cine-verite extrem de controversat! Curiozitatea profesională mi-a stimulat apoi intenţia de a vedea ecranizarea. Am dorit să mă conving eu insămi că ceea ce se spunea despre ţăranii din Glod e o exagerare şi că filmul rămâne în categoria celei de-a şaptea arte care l-a consacrat. Abia când am ajuns în sala de cinema, mi-am dat seama că asist în direct la o serie de infracţiuni de neimaginat:

Căci Borat este în primul rând o flagrantă sfidare a legii, iar dacă filmul ar fi subiect uman ar trebui arestat pe loc pentru mai multe ilegalitaţi precum incitare la ură rasială, xenofobie, antisemitism şi obscenitate publică. Acest individ care se pretinde actor nu i-a prostit doar pe amărâtii dintr-un sat românesc, arătându-i drept violatori. Şi-a bătut joc de întreaga lume civilizată, transformând-o într-o toaletă unde îşi aruncă în aer dejectiile cu un rânjet perfid pe figură.

Filmul e întocmit, într-adevăr, ca un cine-verite, alcătuit din scene filmate majoritatea în Statele Unite: în metrou, în hoteluri de lux, în arena unui rodeo, într-o adunare religioasă şi în casele unor americani, unii dintre ei, evrei. Sub pretextul că filmează reportaje despre viaţa din America pentru concetăţenii săi din Kazahstan, individul le înscenează oamenilor de bună-credinţă provocări care ating pragul degradării umane. Filmul începe într-o notă insinuantă, mimând cordialitatea în îmbrăţişări şi săruturi stradale pentru care în America poţi fi oricând acuzat de hărţuire sexuală. Închipuind apoi stupiditatea în faţa civilizaţiei elementare, individul se dezbracă într-un lift pe care pretinde a-l confunda cu însăşi camera de hotel. La un concurs de rodeo, le cere organizatorilor sa cânte imnul Statelor Unite şi ajunge să incite spectatorii în a-şi da acordul că armata americană este în plină misiune de lichidare a Irakulului de pe harta lumii. Tot acolo, provoacă în cel mai josnic mod o reacţie antiislamică unui creştin de rând. De altfel, filmul propagă atitudini antisemite pe tot parcursul său, atingând paroxismul atunci când în casa unor americani evrei, individul ia in râs valori tradiţionale ebraice. Dar nu revoltătoarele sale incitări antisemite, xenofobe, antigay şi rasiste ajung să atingă culmea îngreţoşării, ci obscenitatea publică şi exhibiţionismul ridicate la rang de comedie. La o masă festivă la care este invitat cu multă gentileţe de către nişte americani relativ înstăriti, sub pretextul că nu cunoaşte igiena, personajul îşi etalează ostantativ excrementele în faţa mesenilor. Exhibiţionismul ajunge până la mimarea unui acuplaj masculin într-o bătaie la o conferinţă publică. Iar toate acestea, repet, sunt scene reale, filmate în locuri publice din America, sub pretextul unor reportaje!

Nu mi-a fost dat niciodată să văd atâta dejecţie umană adunată viclean într-o realizare ce se doreşte a fi comedie. Rămân la convingerea că nu poţi lua lumea în derâdere pănă la epuizare, inculcând ideea că deconstrucţia e o valoare în sine. Acest film nu serveşte unor scopuri civilizatoare, democratice. El nu poate folosi decât acelora pentru care a arunca în aer viata - şi oricare dintre valorile ei - a devenit scopul de a fi. Căci terorismul are multe feţe şi astăzi nu mai face prozeliţi prin peşteri. Lucrează modern, subtil, procreându-se pe internet şi, iată, mai nou, şi în cinematografe! În Rusia, filmul a fost interzis, dar în America a ajuns in fruntea Box Office-ului. În vreme ce Kremlinul s-a dezgustat, Uncle Sam a demonstrat elegant că libertatea de expresie e o valoare în care crede cu tărie, chiar şi atunci când expresia îl defăimează. Am ieşit din sala de cinema cu o senzaţie viscerală de a vărsa... M-a apăsat însă tristeţea că mulţi spectatori au plecat de acolo teribil de amuzaţi. Am înţeles cu mâhnire că pentru noi, românii aspiranţi la valorile lumii civilizate, drumul aderării trece printr-o mocirlă în care nonvalorile se amestecă perfect cu lipsa de discernământ.